Busuiocul (Ocimum basilicum) este o specie originară din India. Se cultivă mai multe soiuri de busuioc. Sunt soiuri cu frunze creţe, soiuri cu frunza cu tente violet şi soiuri cu frunze foarte fine.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este o plantă erbacee, anuală;
• Se dezvoltă sub formă de tufe mici cu tulpină fragilă patrumuchiată, erectă, ramiflcată de la bază cu o înălţime ce poate ajunge până la 60 cm;
• Frunzele sunt opuse, ovate cu vârf ascuţit;
• Florile sunt albe sau roz;

PRODUSUL MEDICINAL

• Partca aeriană (Basiliei herha)
• Uleiul volatil (Basilici aetheroleum)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Partea acriană se recoltează pe timp frumos, în timpul înfloririi;
• Se usucă la umbră în strat subţire;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Produsul vegetal conţine ulei volatil care constă în principal din metilchavicol, eugenol, ocimen, citral, camfor, cineol, un număr redus de sesquiterpene, pinen, limomen, derivaţi fenilpropanici, flavonoide (glicozide ale cvercetolului şi kemferolului), acid cafeic, taninuri, fitosteroli şi probabil unele saponine;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Busuiocul are o acţiune antiseptică intestinală, eupeptică, carminativă, stimulatoare digestivă, galactogogă, antiemetică, diuretică, antitusivă, uşor sedativă (induce somnul), antiinflamatoare renal si intestinal, antiseptic pulmonar, antifungică și febrifugă;
• Mare parte din acţiunea farmacologică a busuiocului se datorează uleiului volatil şi flavonoidelor;
• Busuiocul acţionează în principal asupra aparatului digestiv şi sistemului nervos. Busuiocul este un excelent antidepresiv, folosit pentru eliminarea stresului, oboselii şi anxietăţii, contribuie la scăderea tensiunii arteriale si permite suportarea mai uşor a factorilor stresanți;
• Busuiocul are și o puternică acţiune antibacteriană;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• Busuiocul se utilizează în tratamentul flatulenţei, crampelor stomacale, colicilor, indigestiei şi parazitozelor intestinale;
• Previne sau ameliorează greaţa şi voma, ajută în tratamentul surmenajului, depresiei, anxietăţii şi insomniei;
• Se mai poate utiliza pentru epilepsie, migrenă şi tuse convulsivă;
• În medicina tradiţională era utilizat și pentru sporirea cantităţii de lapte;
• Aplicate extern, frunzele de busuioc acţionează împotriva insectelor. Sucul din frunze ajută în cazul muşcăturilor de insecte;
• Inhalaţiile cu ceai de busuioc sunt eficiente în febră;
• O infuzie rece ajută în cazul afecţiunilor oculare (atât intern cât şi extern);
• Pentru afecţiuni intestinale (colici, balonare, vomă, anorexie, colită de fermentaţie, diaree, ulcer gastric), depresie, stres, anxietate, nevroză, insomnie, astenie nervoasă, surmenaj intelectual, ameţeli, migrenă, cefalee, astm bronşic, gripă, răceală, bronşită cronică şi acută, infecţii urinare, diabet (stabilizează glicemia, scade concentaţia de glucide din sânge), dismenoree și reglarea ciclului menstrual este indicată infuzia;
• Pentru colică biliară este indicată tinctura din care se iau câte 10 picături de 5-6 ori/zi;

Extern

• Pentru astm bronşic, gripă, guturai și rinită se fac 2 inhalaţii pe zi cu infuzie;
• Pentru migrene, se fac inhalații de otet de mere în amestec cu infuzie de busuioc în părţi egale; 
• În stări de epuizare nervoasă, astm, bronşită și pentru pentru încălzirea corpului se fac masaje cu ulei volatil  (25 picături, diluat cu 50ml ulei de floarea sorelui, de măsline sau de germeni de grâu);
• Pentru boli de piele, înţepături de insecte sau alte afecţiuni cutanate se face un suc proaspăt de busuioc aplicat pe zonele afectate (are acţiune cicatrizantă şi atenuează pruritul cauzat de inţepăturile de ţânţari);

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Infuzie

• Se adaugă 2 linguriţe de plantă la 200ml de apă clocotită;
• Se lasă la infuzat 10-15 minute;
• Se beau 3 căni pe zi din care una seara înainte de culcare;

Tinctură

• 20% în alcool de 70-80^°;
• Se administrează 15-20 de picături de 3 ori pe zi;

Infuzie (din seminţe)

• Se adaugă o lingură seminţe la 500 ml apă clocotită;
• Se lasă la infuzat 20-25 minute;

EFECTE SECUNDARE

• La administrarea pe cale orală a preparatelor cu ulei volatil de eucalipt sau eucaliptol pot să apară reacţii de sensibilizare gastrică (greaţă, stare de rău);
• Nu se administrează pe cale orală doze mari de ulei volatil deoarece determină disfuncţii gastrointestinale, hipotensiune, hipotermie, stări confuzionale, fenomene epileptice (datorate eucaliptolului), iritaţii renale;

COMBINAȚII

• Pentru afecţiuni nervoase busuiocul se poate combina cu gura lupului (Scutellaria lateriflora) şi vindecea (Stachys officinalis);
• Pentru bronşită şi tuse se poate combina cu iarbă mare (Inula helenium) şi isop (Hysopus officinalis);

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Nu se cunosc;

TOXICITATE

• Nu se cunosc efecte toxice;

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.