Ce este litiaza renala?

• Litiaza renala numită și nefrolitiază, urolitiază sau piatră la rinichi este o efecțiune reprezentată prin depozite dure din minerale și săruri care se formează în interiorul rinichilor. Dieta, excesul de greutate corporală, unele afecțiuni medicale și anumite suplimente și medicamente sunt printre numeroasele cauze ale pietrelor la rinichi. 

Care sunt caracteristicile litiazei renale?

• Litiaza renala poate afecta orice parte a tractului urinar, de la rinichi la vezica urinară;
• Adesea, calculii renali (pietrele) se formează atunci când urina devine concentrată, permițând mineralelor să cristalizeze și să se lipească;
• Trecerea calculilor la rinichi poate fi destul de dureroasă, dar nu provoacă de obicei daune permanente dacă sunt recunoscute în timp util;
• Dacă acești calculi se depun în tractul urinar, poate crește riscul de infecție urinară sau diverse alte complicații;

Care sunt simptomele litiazei renale?

De regulă, o piatră la rinichi nu va provoca simptome până când nu se deplasează în rinichi sau în uretere (tuburile care leagă rinichii și vezica urinară). Dacă se depune în uretere, poate bloca fluxul de urină și poate determina umflarea rinichilor, care poate fi foarte dureros. În acel moment, este posibil să prezentați aceste semne și simptome cum ar fi:

• Durere severă, ascuțită în lateral și în spate, sub coaste;
• Durere care iradiază la nivelul abdomenului inferior și inghinal;
• Senzația de durere apare în valuri și fluctuează în intensitate;
• Durere sau senzație de arsură în timpul urinării;

Alte semne și simptome pot include:

• Urină roz, roșie sau maro;
• Urină tulbure sau urât mirositoare;
• O nevoie persistentă de a urina, urinând mai des decât de obicei sau urinând în cantități mici;
• Greață și vărsături;
• Febră și frisoane, dacă există o infecție;
• Durerea cauzată de un calcul renal se poate schimba pe măsură ce piatra se deplasează prin tractul urinar;

Care sunt cauzele litiazei renale?

Litiaza renala nu are de cele mai multe ori o cauză certă, unică, deși mai mulți factori vă pot crește riscul. Pietrele la rinichi se formează atunci când urina conține mai multe substanțe care formează cristale cum ar fi calciu, oxalat și acid uric. În același timp, urina dvs. poate să nu aibă substanțe care împiedică lipirea cristalelor, creând un mediu ideal pentru formarea calculilor renali.

Tipuri de calculi renali:

Cunoașterea tipului de calculi renali vă ajută să determinați cauza litiazei și poate oferi indicii despre cum puteți reduce riscul de agravare a afecțiunii. Tipurile de calculi renali includ:

• Calculii din oxalat de calciu – În cele mai multe cazuri litiaza renala este cauzată de formarea oxalaților de calciu. Oxalații sunt compuși ce se produc zilnic de ficat sau absorbiți din dietă. Anumite fructe și legume, precum și nucile și ciocolata au un conținut ridicat de oxalați. Factorii dietetici, dozele mari de vitamina D, operația de by-pass intestinal și mai multe tulburări metabolice pot crește concentrația de oxalați de calciu din urină. Calculii renali pot apărea uneori și sub forma fosfaților de calciu. Acest tip de calculi sunt mai frecvent întâlniți în condiții metabolice, cum ar fi acidoză tubulară renală. De asemenea, prezența lor poate fi asociată cu anumite medicamente utilizate pentru tratarea migrenelor sau convulsiilor, cum ar fi topiramatul (Topamax, Trokendi XR, Qudexy XR);
• Calculii de struvit – Se formează ca răspuns la o infecție a tractului urinar. Acești calculi pot crește rapid și pot deveni destul de mari, uneori cu puține simptome;
• Calculii de acid uric -Se pot forma la persoanele care pierd prea mult lichid din cauza diareei cronice sau a malabsorbției, a celor care iau o dietă bogată în proteine ​​și a celor cu diabet sau sindrom metabolic. Anumiți factori genetici pot crește riscul apariției calculilor de acid uric;
• Calculii de cistină -Se formează la persoanele cu o tulburare ereditară numită cistinurie caracterizată printr-o secreție excesivă a rinichilor de aminoacizi precum cistină;

What are the risk factors?

• Istoric familial sau personal – Dacă cineva din familie a avut pietre la rinichi, este mai probabil să dezvolați și dvs. pietre. Dacă ați avut deja una sau mai multe pietre la rinichi, aveți un risc crescut de a dezvolta altele;
• Deshidratarea – Dacă nu beți suficientă apă în fiecare zi, puteți crește riscul de pietre la rinichi. Oamenii care trăiesc în climă caldă și uscată și cei care transpiră mult pot prezenta un risc mai mare decât alții;
• Anumite diete – Consumul unei diete bogate în proteine, sodiu (sare) și zahăr poate crește riscul apariției unor tipuri de calculi renali. Acest lucru este valabil mai ales cu o dietă bogată în sodiu. Prea multă sare în dietă crește cantitatea de calciu pe care rinichii trebuie să o filtreze și crește semnificativ riscul apariției calculilor la rinichi;
• Obezitatea – Indicele ridicat de masă corporală (IMC), mărimea taliei mari și creșterea în greutate au fost legate de un risc crescut de calculi renali;
• Bolile digestive și intervențiile chirurgicale – Operația de bypass gastric, boala inflamatorie intestinală sau diareea cronică pot provoca modificări în procesul digestiv care afectează absorbția de calciu și apă, crescând cantitățile de substanțe care formează pietre în urină;
• Alte afecțiuni medicale cum ar fi acidoză tubulară renală, cistinurie, hiperparatiroidism și infecții repetate ale tractului urinar pot crește riscul apariției calculilor renali;
• Anumite suplimente și medicamente, cum ar fi vitamina C, suplimente alimentare, laxative (atunci când sunt utilizate excesiv), antiacide pe bază de calciu și anumite medicamente utilizate pentru tratarea migrenelor sau depresiei, pot crește riscul apariției pietrelor la rinichi;

Ce complicații pot apărea?

• Infecții severe, inclusiv septicemie, care pot pune viața în pericol;
• Cicatrici renale și afectarea rinichilor, rezultând insuficiență renală permanentă;
• Pierderea funcției unui rinichi care duce la necesitatea îndepărtării rinichiului (nefrectomie);
• Blocarea vezicii urinare poate rezulta atunci când o piatră renală mare a reușit să treacă în vezică, dar se blochează în uretra, rezultând o retenție urinară dureroasă;