Tisa (Taxus baccata) este o plantă răspândită în toată Europa cu excepţia Nordului Scandinaviei. Creşte sporadic în Carpați, fiind intâlnită prin pădurile de răşinoase, pe stânci, izolat sau în pâlcuri mici.

BOTANICAL DESCRIPTION

• Tisa este un arbust considerat monument al naturii;
• Tulpina este lemnoasă, de culoare roşie, de esenţă tare, înaltă de 10-15 (25) m;
• Scoarţa are un ritidom subţire, cenuşiu-­roşcat, care se exfoliază în plăci;
• Coroana este ovoid-conică, dezvoltată până aproape de sol, cu cetină bogată, deasă;
• Muguri sunt ovoizi, grupaţi în vârful lujerului;
• Frunzele sunt aciculare, persistente, de culoare verde inchis, lucioase pe faţa dorsală şi verde pal, nelucioase pe faţa ventrală, lungi de 2-3 cm, late de 2 mm, moi, lipsite de dungi;
• Florile sunt unisexuate iar planta este dioică;
• După polenizare ovulul se transformă în sămânţă care este înconjurat de o formaţiune cărnoasă, roşie, numită aril (singura netoxică);
• Înfloreşte în martie-aprilie;
• Tisa poate trăi până la 2000 de ani dar se crede ca poate ajunge până la 3000 de ani;

PROUSUL MEDICINAL

• Frunzele (Taxus brevifoliae folium)
• Scoarţa (Taxus brevifoliae cortex)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Tisa se recoltează îndeosebi iarna când conţinutul în principii active este mai mare;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Tisa (cu excepţia arilului), conţine diterpene derivate de taxan care sunt substanţe foarte toxice;
• De asemenea tisa conține un complex alcaloidic care este cunoscut sub denumirea de taxină si conţine taxinele A, B, C cu structură chimică cunoscută;
• Tisa mai conţine glicozidul taxicatina, flavonoide, un principiu antiovulatoriu şi un principiu tranchilizant;

WHAT ARE ITS THERAPEUTIC PROPERTIES

• Taxolul, izolat pentru prima dată din tisa, s-a dovedit a avea proprietăţii antitumorale;
• De asemenea frunzele de tisă au acţiune antispasmodică, sedativă şi hipotensivă datorită unui mecanism central şi acţiunii directe asupra musculaturii cardiovasculare;
• Componentul paclitaxel din scoarţa, acţionează antimitotic, stabilizează microtubulii, care sunt părţi din celule care produc diviziunea celulară;
• Extractu din tisa poate ajuta la combaterea cancerului, cel mai mult pe cel ovarian şi de sân;
• Tisa poate fi utilizată și pentru alte afecţiuni cum ar fi epilepsie, tonsillitisi sau pentru unii viermi intestinali (tenie)
• În unele zone ale ţării, frunzele se folosesc empiric ca emenagog (provoacă apariţia ciclului menstrual), antiovulare (împiedică ovulaţia) si hipotensive (scade tensiunea arterială);
• În trecut frunzele de tisa se utilizau în proporţii reduse în rheumatism (antireumatismal), epilepsie (antispastic), în afecţiuni nervoase, parazitoze intestinale, difterie și amigdalită;
• În Japonia se foloseşte ca antidiabetic;
• În medicina populară se folosește și în caz de febră tifoidă;

MOD DE UTILIZARE

• Se foloseste doar taxolul, unul dintre alcaloizii izolaţi, planta fiind una foarte toxică;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

• Paclitaxelul este total insolubil în apă, deci la administrare orală nu se resoarbe;
• Tisa intră în compoziţia unor preparate anticanceroase. Acestea se utilizează în tratamentul carcinoamelor ovariene si mamare, pulmonare (cu excepţia cancerului cu celule mici), leucemii acute, limfoame, adenocarcinom, melanom, etc.
• Preparatele din tisa sunt considerate citostatice de rezervă, fiind foarte dificil de izolat şi de condiţionat, fapt pentru care se administrează numai în afecţiunile maligne avansate (stadiile III şi IV), şi în neoplasmele refractare la alte tratamente;

SIDE EFFECTS

• Paclitaxelul generează numeroase efecte secundare şi reactii adverse: hipotensiune, neuropatii periferice, artralgii, mialgii, dispnee, mielosupresie, erupţii cutanate, bradicardie, alopecie, greată, vomă și diaree;

COMBINATIONS

• Nu se cunosc;

INTERACTIONS

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICATIONS AND PRECAUTIONS

• Nu se cunosc;

TOXICITY:

• Toată planta este toxică, cu excepţia arilului;
• Efectul toxic se exercită asupra sistemului nervos central (acţiune bulbară – unde sunt localizaţi centrii vitali) producând stop cardio-respirator;
• Planta are un puternic efect iritant asupra tractusului digestiv şi căilor urinare;
• Consumul a 50 – 100 de frunze poate fi mortal pentru om;
• Nu se recomandă a fi cultivată în jurul lacurilor, heleşteelor, deoarece frunzele căzute în acestea pot determina moartea peştilor;

BIBLIOGRAPHY

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.