Anasonul (Pimpinella anisium) este o specie originară din zona mediteraneană.Creşte spontan în Egipt, Orientul Mijlociu și în Grecia. La noi este cultivată mai ales în sudul ţării.

BOTANICAL DESCRIPTION

• Este o plantă erbacee, anuală, înaltă de 50-70 cm, cu frunze puţine;
• Tulpina este cilindrică, striată, ramificată în partea superioară și se termină cu inflorescențe;
• Fruzele inferioare sunt lung peţiolate, ovate cu margini dinţate, cele superioare au foliole liniar lanceolate, de 2-3 ori penat-sectate;
• Florile sunt pe de tip 5, cu petale albe ciliate de 1-5 cm, dispuse în 7-15 umbele. Înflorește în iulie-­august;
• Fructele sunt diachene de culoare cenuşiu-verzuie, acoperite cu peri scuili și au miros aromat;

PRODUSUL MEDICINAL

• Fructele de anason (Anisi fructus)
• Uleiul de anason (Anisi aetheroleum)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Fructele de anason (Anisi fructus), se recoltează în august-septembrie când 60 % din fructe sunt mature. Recoltarea se face mecanic apoi se lasă la uscat. Produsul se conservă în ambalaje bine închise, la loc uscat;
• Uleiul volatil (Anisi aetheroleum) se obţine prin distilarea cu vapori de apă a fructelor zdrobite. Uleiul volatil este un lichid limpede, incolor sau uşor gălbui, cu miros aromat, caracteristic şi gust dulceag;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Anasonul conţine ulei volatil în proporţie de 2-5%. Componentul principal al uleiului eteric este trans-anetolul (70-90%), responsabil pentru gustul şi mirosul produsului vegetal. Mai conţine chavicol sau estragol (1- ²%), aldehidă anisică (mai puţin de 1%), hidrocarburi sescviterpenice şi mai puţin de 1% monoterpene;
• Caracteristic uleiului de anason este prezenţa până la 5% a pseudoizoeugeni1-2-metilbutiratului;
• Fructele de anason mai conţin furanocumarine (bergapten, umbeliferonă, scopoletol, umbeliprenină); 16-30% uleiuri grase (fonnate din gliceride ale acizilor graşi, în special ale acidului etroselinie), flavonoide (luteolină),
• fenilpropanoide, steroli, substante proteice, acizi fenolici (acid cafeic, clorogenic), colină, glucide simple, poliholozide (pectine);

WHAT ARE ITS THERAPEUTIC PROPERTIES

• Anasonul are o acţiune expectorantă, spasmolitică, carminativă, antiseptică. Anasonul acționează asupra sistemului nervos central (în doze terapeutice) și stimulează centrii respiraţiei şi circulaţiei;
• Uleiul volatil este principalul component bioactiv al fructelor, care stimulează activitatea secretorie a glandelor salivare, gastrice, intestinale, pancreatice, biliare, fapt pentru care produsul vegetal are acţiune stomahică, carminativă, antispastică şi galactogogă;
• De asemenea, are o acţiune expectorantă, datorită faptului că uleiul volatil prezintă activitate secretolitică şi secretomotoare;
• Preparatele alcoolice din anason au şi acţiune estrogenă. Anetolul are de asemenea efect estrogenic, efect datorat celor două componente, dianetolului şi proanetolului. Şi fructele au efect estrogenic, ceea ce explică utilizarea anasonului pentru creşterea libidoului (benefic pentru impotenţă şi frigiditate) şi facilitarea naşterii, pe lângă stimularea producţiei de lapte;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• Anasonul se utilizează pentru colici gastrointestinale, greaţă, flatulenţă, dispepsie, stimularea digestiei, îmbunătăţirea apetitului și calmarea tusei;
• Anasonul poate fi utilizat pentru bronchitis, asthma, insomina, dureri menstruale, hepatită, ciroză hepatică, uşurarea discomfortului menopauzal, tratamentul cancerului de prostată şi de asemenea se utilizează pentru BPCO, astm și tuse convulsivă. Pentru aceste afecțiuni este indicat siropul din care se iau 15-60 ml pe zi;
• For dispepsie, dureri gastrice, aerofagie, flatulenţă, spasme intestinale și stimularea secreţiei de lapte este indicată infuzia;
• Pentru efectul emenagog (menstre insuficiente şi dureroase) cât și pentru grăbirea apariţiei fluxului menstrual, este recomandat decoctul din rădăcină de anason;
• For migraines,, rheumatism and digestive parasitosis, este indicată pulberea din care se iau 1- 4 g;

External:

• Pentru scabie este indicat uleiul volatil, utilizat ca bază în unguente folosite în tratamentu scabiei;
• Pentru polipi este indicat extracul;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Infuzie (din semințe)

• Se adaugă l0g seminţe la 100ml de apă clocotită;
• Se lasă la infuzat 15-20 de minute;
• Se ia câte o lingură de mai multe ori pe zi;

Decoctul (din rădăcină)

• Se adaugă 30g produs la un litru de apă;
• Se fierbe 5-10 minute;
• Se bea în cursul unei zile;

Extract

•  Se dau prin râşniţa electrică 15g seminţe de anason;
• Se pun 1a macerat în 100m1 alcool 40° timp de 10 zile, după care se diluează fiartă şi răcită în proporţie de 1:3 (o parte extract şi 3 părti apă);
• Se pun câte 10-15 picături de soluţie în fiecare nară de 3 ori/zi până la dispariţia polipilor;

SIDE EFFECTS

• Folosirea îndelungată chiar în doze mici produce iritarea mucoaselor (respiratorii şi gastrointestinale);
• De asemenea, pot apărea reacţii alergice cutanate, caz în care se recomandă stoparea utilizării preparatelor de anason;

COMBINATIONS

• Nu se cunosc;

INTERACTIONS

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICATIONS AND PRECAUTIONS

• Nu se recomandă utilizarea anasonului de către femeile gravide, cu excepţia unei utilizări normale la prepararea prăjiturilor;
• De asemenea, este contraindicată administrarea în cazul persoanelor alergice la anason sau la anetol;

TOXICITY:

• În cantitate de peste 5g pe zi se produc stări de excitaţie puternică, manifestate prin insomnii, excitaţii motorii şi pshice, tulburări de vorbire, iritaţii renale, convulsii puternice apoi stări comatoase şi depresie puternică a sistemului nervos central.

BIBLIOGRAPHY

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.