Bubericul (Scrophularia nodosa) este o specie originară din Europa, Asia centrală şi America de Nord. Creşte prin păduri de foioase, pe lângă garduri, pe pajişti, tufișuri umede, marginea bălților şi pâraielor, din zona de câmpie până la cea montană.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este o plantă erbacee, perenă și spontană;
• Are un rizom orizontal, noduros, din care pornesc rădăcinile;
• Tulpina este erectă, cu patru muchii, cu înălţime de 40-125 cm;
• Frunzele sunt alungit-ovate, cu baza rotunjită;
• Florile sunt grupate în inflorescenţe formată din dicazii cu 3-4 flori pe câte un peduncul comun (aceştia fiind prevăzuţi cu peri glanduloşi). Caliciul este glabru cu 5 lacinii lat ovate, corola urceolată de culoare brună-roşie spre bază verzuie;
• Planta are miros puternic neplăcut;

PRODUSUL MEDICINAL

• Partea aeriană (Scrophulariae herba);
• Rizomii (Scrophulariae rhizoma);

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi;
• Rizomii se scot din pământ şi se spală bine, totul se usucă la umbră în strat subțire în poduri acoperite cu tablă și bine aerisite;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Bubericul conţine saponine, glicozide cardioactive, alcaloizi, iridoide (aucubină), hesperetină, flavonoide, rezine, zahăr și acizi organici;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Bubericul are o acţiune antiinflamatoare, laxativă, uşor-purgativă, uşor-diuretică. Este un agent dermatologic, are proprietăţi de stimulare a circulaţiei sanguine și stimulează inima (creşte contracţia miocardului);
• Bubericul este o plantă medicinală cunoscută din vechime, ai cărei constituienţii au fost recent identificaţi și analizaţi chimic. În trecut, bubericul era recomnadat pentru tratamentul hemoroizilor. De asemenea, a fost utilizat ca remediu pentru “stările scrofuloase” (de unde şi denumirea de Scrophularia) aşa cum este tuberculoza glandelor limfatice şi alte afecţiuni caracterizate prin inflamaţii şi erupţii;
• Conţine o substanţă cardioactivă care fortifică inima şi îi calmează bătăile;
• Este un remediu utilizat în tratamentul afecţiunilor dermatologice cum sunt eczemele, psoriazisul, pruritul și alte iritaţii. El este o plantă care susţine detoxifierea organismului şi tocmai de aceea este utilizat în tratamentul afecţiunilor dermatologice;
• Este utilizat, de asemenea, ca laxativ în stările de constipaţie. Aucubina este responsabilă de acţiunea laxativă şi stimulează excreţia acidului uric pe cale renală;
• Bubericul este utilizat în afecţiunile inflamatorii cronice, în special când sunt marcate de inflamarea exagerată a nodulilor limfatici. Este un bun stimulator al sistemului limfatic;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• Infuzia din partea aeriană este utilizată pentru tulburări reumatice şi limfatice, sau boli de piele (eczemă, psoriazis, prurit). Infuzia din partea aeriană se utilizează atât intern cât și extern (aplicaţii) sub formă de comprese pe inflamaţiile dureroase, răni, ulceraţii şi hemoroizi;
• Decoctul din rădăcină se utilizează pentru afecţiunile gâtului, inclusiv inflamaţia glandelor salivare, amigdalită sau hemoroizi. Se recomandă de asemenea pentru abcesele profunde şi inflamaţiile glandelor limfatice. Bubericul este utilizat şi pentru eliminarea paraziţilor intestinali. Poate fi administrat și sub formă de unguent pentru zgârâieturi, echimoze și răni minore;
• Pe echimoze, arsuri si inflamaţii se pot aplica frunze proaspete. În caz de hemoroizi, adenită, angina difterică, parazitoză digestivă, urticarie, amigdalită este indicată infuzia din partea aeriană care se bea parcursul întregii zile. Pentru amigdalită se fac gargare de mai multe ori/zi, din care una seara la culcare;

Extern

• Hemoroizi (se aplică local de 2 ori/zi unguent din rizomi);
• Răni, noduli scrofuloşi, afecţiuni cutanate, reumatism (decoct din rădăcină, se pun comprese pe noduli şi se masează uşor, pentru reumatism se adaugă la apa de baie);
• Piodermite şi plăgi deschise (comprese cu tinctură);

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Infuzie (din frunze)

• 1-3 linguriţe frunze uscate la 250 ml de apă clocotită;
• Se lasă la infuzat 10-15 min;
• Se bea de 3 ori/zi;

Decoct (din frunze)

• O lingură de plantă uscată la 0.5 litri de apă;
• Se fierbe la foc mic timp de 15-20 de minute;

Unguent (din rădăcini)

• Se amestecă pulbere de rizomi şi rădăcini cu o substanţă grasă (în părţi egale) până devine o pastă omogenă;
• Se aplică local;

Tinctură (din partea aeriană)

•  1:1 în alcool 70%;
• Se aplică local;

EFECTE SECUNDARE

• Nu se cunosc;

COMBINAȚII

• Tinctura din partea aeriană, în combinaţie cu alte plante digestive, cum sunt păpădia, rădăcina de tevent sau dracila se utilizează pentru constipaţie;
• Pentru boli de piele, bubericul se poate ombina cu brusture, lăsnicior şi dragavei;

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Datorită acţiunii stimulatoare a inimii, bubericul trebuie evitat în caz de tahicardie;

TOXICITATE

• Planta se manevrează cu precauţie deoarece este toxică;
• După recoltare, persoanele respective se vor spăla bine pe mâini cu apă şi săpun.

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.