Degetelul lanos (Digitalis lanata) este o specie care creşte spontan prin tufişuri, margini de pădure, poieni, în fanețe, locuri pietroase. Preferă soluri luto-nisipoase cu regim favorabil de umiditate.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este o plantă ierbacee bienală ce formează în timpul primului an de vegetaţie o rozetă de frunze bazale iar în al doilea an apare tulpina cu înălţimea de până la 1 m;
• Frunzele sunt sesile, lanceolate;
• La axila frunzelor superioare se formează flori mari, campanulate de culoare alb-gălbui, grupate într-­un racem spiciform terminal, gladulos-lânos, lung până la 25 cm. Caliciu are 5 lacini lanceolate, acute, păroase, cu lobul inferior foarte bine dezvoltat (înftoreşte în iunie-august);
• Fructul este o capsulă ovoidă ce conţine seminţe mici;

PRODUSUL MEDICINAL

• Frunzele (Digitalis lanatae folium);

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Frunzele se recoltează de pe ramurile de 3-4 ani;
• Uleiul volatil (Eucalyptus aetheroleurn) este obţinut prin antrenarea frunzelor proaspete de eucalipt cu vapori de apă. Acesta este un lichid limpede, incolor sau slab gălbui, cu gust arzător, răcoritor şi miros aromat caracteristic;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Degetelul lanos conţine glicozide cardiotonice (heterozide cardiotonice) în concentraţie mai mare decât degetelul roşu (0,9-1,8%) şi în număr mai mare. Glicozide din grupele A (digitoxina), B (gitoxigenina), C (digoxigenina) şi D (digitigenina) şi lanatozidele A, B, C, D, E. Lanatozidele au acţiune terapeutică de patru ori mai puternică decât purpureaglicozidele din degeţelul roşu;
• Digoxina este considerată cel mai puternic glicozid din degeţelul lânos. Mai conţine saponine sterolice (asemănătoare celor din degeţelul roşu), digitanol-glicozide (asemănătoare celor din degeţelul roşu), antrachinone; flavonoide; mucilagii, colină, acetilcolină, vitamina C și enzime (digilanidază);

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Glicozidele digitalice din degețelul lănos au acţiune: batmotrop pozitiv, dromotrop negativ și inotrop pozitiv, fapt care determină o amplitudine mai mare a contracţiei si creşterea volumului de sânge pe contracţie; 
• Extractele gicozidice digitalice şi cele digitaloide încetinesc frecvenţa cardiacă (mărită pe cale reflexă în cazul insuficienţei cardiace manifeste;
• Efectul digitalic se instalează mai rapid însă este de durată scurtă (4-8 zile). Digooxozida are rata de acumulare mai scăzută şi deci, toxicitatea redusă în comparatie cu digitoxina;

MOD DE UTILIZARE

• Degetelul lanos se administrează în tratamentul insuficienței cardiace (în stadiile III și IV, după NYHA) sub forrnă de glicozide cardiotonice pure, singure sau în combinaţie cu medicamente coronarodilatatoare sau stimulente ale circulatiei sanguine;
• În insuficiența cardiacă usoară (stadiile I si II după NYHA) se administrează preparate care conţin fie pulberi titrate (normate), fie extracte standardizate obţinute din produse vegetale ce conțin cardioglicozide de ordinul II (altele decât cele din speciile de Digitalis) sau alte principii cardiotonice;
• Alegerea preparatului ce urmează a fi administrat se realizează în funcție de stadiul insuficienței cardiace şi de gradul de reducere a capacitătii de efort a cordului;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

• Degetelul lanos este folosit în industria farmaceutică la obţinerea unor preparate tipizate;
• Digoxozina este în prezent medicamentul de elecţie folosit în tratamentul insuficienţei cardiace şi se administrează de regulă pe cale orală;

EFECTE SECUNDARE

• Nu se cunosc;

COMBINAȚII

• Nu se cunosc;

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Nu se cunosc;

TOXICITATE

• Toate părţile plantei conţin glicozide cardiotonice, saponine, sapogenine, steroide, glicozizi digitalonici, cu acţiune otrăvitoare.

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.