Aconitul (Acconitum Napellus) este o specie răspandită în zonele montane din vestul Europei până în Munții Hlmalaya. În România creşte în locuri stâncoase, la peste 800 m altitudine în județele Timiş, Caraş-Severin, Cluj, Bistrița-Năsăud, Harghita.

BOTANICAL DESCRIPTION

• Este o plantă erbacee
• Are o înălțime de până la 1 m.
• Are un tubercul lung de cca. 8 cm şi gros de cca 3 cm. La înflorire, se formează alături alt tubercul din care va da anul viitor o altă plantă
• Frunzele sunt mari, palmate, adânc divizate, verzi-închis, lucioase
• Inflorescenţa se dezvotă spre vârful tulpinii cu numeroase flori de un albastru violet sub formă de coif. Înflorește în iulie-septembrie)
• Planta este foarte toxică

PRODUSUL MEDICINAL

• Tuberculul (Aconiti tuber)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Tuberculii se recoltează din iunie până în octombrie dar numai din culturi
• De la plantele înflorite se recoltează ambii tuberculi, iar de la plantele trecute de înflorire, numai unul, nou crescut (celălalt este moale)
• Tuberculii recoltați se curătă și se pun la uscat

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Produsul vegetal conţine alcaloizi norditerpenici de tip licoetonină și aconitină. Aconitina este alcaloidul principal (acetil-benzoil-aconină). Alți alcaloizi izolaţi din aconit mai sunt: napelina, neopelina, hipaconitina, jesaconitina, etc.;

WHAT ARE ITS THERAPEUTIC PROPERTIES

• Aconitul are o acţiune anodină, febrifugă şi sedativă;
• Aonitina este constituentul care-i determină acţiunea. farmacologică. Ea acţionează în primul rând prin excitarea terminaţiilor nervoase periferice (asupra cărora au acţiune antinevralgică) şi a centrilor motori din creier şi măduvă (centrilor respirator, termoreglor), după care acţionează, deprimant asupra lor;
• Aconitina şi preaparatele de aconit au acţiune stimulentă asupra respiraţiei şi efecte hipotermizante;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• Preparatele de aconit se utilizează pentru ameliorarea stărilor emoţionale acute (frică, anxietate, agitaţie, situaţii violente sau şocante), afecţiuni respiratorii (laryngitis, pharyngitis, tuse, tuse convulsivă, pneumonie), gripă, temperatură mare, etc.;

External:

• Este recomandat în nevralgii (în special de trigemen), reumatism, gută, sciatică (calmant pentru dureri);

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

• Farmacopeea română, ed a X-a prevede pentru aconit un conţinut de cel puţin 0,5% alcaloizi eterosolubili exprimaţi în aconitină. De asemenea, pentru tinctura de aconit se prevede un conţinut între limitele de cel puţin 0,045% şi cel mult 0,055% alcaloizi eterosolubili exprimaţi în aconitină. Această tinctură are un grad de toxicitate crescut, fapt pentru care nu se utilizează ca atare, ea intră în compoziţia unor preparate farrnaceutice;
• În cazul nevralgiei de trigemen se utilizează un unguent cu aconitină 2%;

SIDE EFFECTS

• Nu se cunosc;

COMBINATIONS

• Nu se cunosc;

INTERACTIONS

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICATIONS AND PRECAUTIONS

• Unguentul cu aconitină nu se folloseşte mai mult de 4 orilzi, deoarece poate pătrunde prin piele şi produce intoxicaţie;

TOXICITY:

• Intoxicaţia se manifestă prin’ dureri puternice în membre, hipotermie, diaree, vomă, furnicături în anumite zone, tulburări de vedere (vedere colorată în galben sau verde), moartea survenind prin stop respirator;
• Aconitul este extrem de toxic, aconitina fiind alcaloidul cel mai toxic. 1 mg aconitină (echivalentul a 10 g produs vegetal) poate cauza moartea;
• Nu există un antidot pentru aconitină. În caz de intoxicaţie se fac spălături gastrice şi se administrează cărbune vegetal, magneziu şi calciu.

BIBLIOGRAPHY

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.