Roinita (Melissa officinalis) este o specie răspândită în flora spontană în zonele de câmpie şi de deal, în poieni, pajişti, pe lângă garduri și la  umbra arborilor. Sunt și varinte ameliorate ale speciei care se cultivă în sere şi solarii.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este o plantă erbacee perenă;
• Frunze sunt lung peţiolate, crenelate pe margini, cordate la bază;
• Florile pot fi albe, roz sau mov, grupate în inflorescenţe pe capătul tulpinilor;

PRODUSUL MEDICINAL

• Partea aeriană (Melissae herba);
• Uleiul de roiniţă (Melissae aetheroleum).

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Pareta aeriană se recoltează înainte de începutul înfloririi iar frunzele în perioada iunie-august, pe timp frumos;
• Totul se usucă rapid la umbră în camere cu curenți de aer pentru a preveni brunificarea lor;
• Uleiul eteric se obţine prin distilare cu vapori de apă;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Principiile active cele mai importante din frunzele de roiniţă sunt componentele uleiului volatil, derivaţii flavonoidici, acizii fenolcarboxilici si depsidele;
• Riunita conţine ulei volatil, format 60 % monoterpene şi 35 % sescviterpene. Componentele monoterpenice sunt reprezentate de aldehide şi alcooli (citral, citronal, mici cantităţi de metilcitronelal, ocimen, citronelol, geraniol şi nerol) care îi conferă mirosul şi gustul, taninuri, acizi polifenolcarboxilici (acid rozmarinic, acid clorogenic, acid cafeic, acid p­curnaric, ferulic, existenti sub forma glicozidelor şi/sau polimerilor lor), săruri minerale (fier, aluminiu şi potasiu), flavonoide (cinarozida, ramnazina), triterpene (acid oleanolic, ursolic), mucilagii și glucide;
• Compoziţia uleiului volatil este influenţată de zona geografică, factorii pedoclimaterici şi de momentul recoltării (primul an sau al doilea an de vegetaţie);

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Roinita are o acţiune antispastică, sedativă (datorate uleiului volatil); colagogă, coleretică, stomahică, carminativă, eupeptică (datorită principiului amar si acidului cafeic), antibacteriană şi antivirală;
• Uleiul volatil are acţiune antibacteriană şi antifungică;
• Acţiunea spasmolitică este determinată de compușii polifenolici (flavonozide, derivaţi ai unor acizi polifenolici);
• Fracţiunile extractive apoase realizate din frunzele de roiniţă au o acţiune antivirală (în tratamentul infecţiei cu virusul herpetic simplu); 

MOD DE UTILIZARE

• Pentru tulburări neurovegetative, afecţiuni cardiace psihosomatice, palpitaţii nocturne și tulburări gastrointestinale de origine nervoasă sunt indiae infuzia sau tinctura de roinita;
• Extern, uleiul de roinita este indicat împotriva înțepăturilor de insecte, herpes, durerilor de cap, durerilor reumatice și nevralgiilor;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Infuzie (din partea aerină)

• O lingurița de produs vegetal al 250 ml de apă clocotită;
• Se lasă la infuzat 15-20 de minute;
• Se  consumă de 2-3 ori pe zi;

Ulei volatil

• Se amestecă 2 picături ulei volatil cu 10 ml ulei de floarea soarelui (unguent bază);
• Se aplică pe zonele dureroase;

Tinctură (din partea aerină)

• 1:4 în alcool 70%;
• Se administrează 10-30 de picături de 3 ori pe zi;

EFECTE SECUNDARE

• Nu se cunosc;

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Nu se cunosc;

TOXICITATE

• La dozele recomadate nu se cunosc efecte toxive.

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, București,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.