Usturoiul (Allium sativm) este o plantă perenă, originară din Asia Centrală,. Usturoiul a fost folosit în cultură de mai bine de 5.000 de ani. Utilizările medicinale ale usturoiului datează încă din antichitate, fiind menționat în documentele medicale din Babilonia și Egiptul Antic.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este o plantă erbacee perenă, în cultură fiind folosită ca anuală;
• Bulbii sunt ovoidali și fomați din 10-15 bulbili (căței), situați în tunici și aşezaţi concentric pe discul bulbului;
• Tunicile bulbului sunt de culoare albă, cenuşie, rozee sau violacee;
• Frunzele sunt lat liniare, netede, cresc într-un singur plan, se îmbracă unele pe celelalte și formeazăo tulpina falsă;

PRODUSUL MEDICINAL

• Frunzele tinere (Alii sativi folium); 
• Bulbul (Allii sativi bulbus);

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Frunzele verzi se recoltează în momentul când se consumă;
• Bulbii se recoltează când au ajuns la maturitatea deplină (iulie-august);

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Cel mai important compus bioactiv a usturoiului este alicina. Alicina este foarte labilă şi în timp se transfornlă în alil, compus cu miros dezagreabil. Aceeaşi transformare o suferă alicina şi în organism;
• În mediu apos alicina este instabilă (din 3 molecule de alicină se formează 2 molecule de ajoen). În usturoi se mai găsesc flavonoide, vitamine (A, Bi, B2, C), fitosteroli (erubozide), gliceride ale acizilor palmitic, stearic, oleic, linoleic, miristic;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Usturoiul previne instalarea carcliopatiei ischemice. Usturoiul are acţiune hipotensivă, hipoglicemiantă, antimicrobiană, antibiotică, diuretică, bacteriostatică, antispasmodică, reechilibrant glandulară, diuretică, antigutoasă, aperitivă, stomahică, carminativă și antiputridă;
• Extern, usturoiul are acțiune antialgică (sedativă, calmantă), rezolutiv (resorbant), coricidă, vulnerară (vindecă rănile), antiparazitară (scabie);
• Compușii bioactivi din usturoi au o acțiune hipotensoare (vasodilatatoare a arterelor și a capilarelor, în cazul hipertensiuni arteriale), hipolipemiantă, hipocolesterolemiantă (prin inhibarea sintezei de colesterol la nivel hepatic și eliminarea sărurilor biliare prin materia fecală), antisclerotică, antireumatismală;
• S-metil-L-cistein sulfoxidul este compusul responsabil pentru aceste acţiuni;
• Alicina, ajoenul și derivaţi sulfuraţi au acţiune antiagregant plachetară;
• Bisulfura de alil are acţiune hipotensivă;
• Alicina dezvoltă o puternică acţiune antibacteriană asupra bacteriilor gram-pzitive şi gram-negative dar şi asupra fungilor;
• Erubozidele (în special erubozida B) din sucul de presare, au actiune antimicotică;

MOD DE UTILIZARE

Intern:

• Usturoiul (bulbul) sau frunze verzi proaspete sunt folosite atât în scop preventiv cât si curativ;
• Se poate utiliza în profilaxia și tratamentul bolilor infectioase (epidemii gripale, febră tifoidă, difterie, bronşită cronică, tuberculoză, astm, emfizem), creşte capacitatea de apărare antivirală si antimicrobiană. Totodată, usturoiul dizolvă acidul uric și este indicat în reumatism, gută, artrită, edemul gambelor, hidropizie, anorexie, digestie grea, flatulenţă, diaree, dizenterie, parazitoză digestivă, varice, hemoroizi, stimulează funcţia de reproducere (favorizând formarea spermatozoizilor);
• În caz că nu avem la dispoziţie produs proaspăt, acesta se poate înlocui cu pulbere totală;
• Pentru ateroscleroză, hipertensiune, scaderea nivelului colesterolului total și trigliceridelor sanguine; tahicardii (scade frecvenţa pulsului); hipercoagulabilitate sanguină (fluidizant sanguin); tulburări de circulatie periferică (ameliorează circulaţia arterială, îndeosebi la nivelul membrelor inferioare) se poate administrara zilnică timp de 2-6 luni a 2-3 bulbi de usturoi zdrobiţi;
• Pentru ateroscleroză, hipertensiune arterială, cardiotonic, oboseală cardiacă este indicată tinctura;

Extern:

• Pentru reumatism sunt indicate cataplasmele cu usturoi zdrobit, pe locul dureros;
• În algii reumatismale, entorse sau nevrite este recomandat masajul cu extract uleios de usturoi;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

• Usturoiul se consumată ca atare, zilnic, atât cu scop preventiv cât şi curativ;
• Se mai poate administra sau sub formă de tinctură, suc, decoct sau vin medicinal;

Tinctură:

• 1:1 cu alcool de 70-80^°;
• Se administrează câte 20-30 picături de 3 ori pe zi;

EFECTE SECUNDARE

• Nu se cunosc;

COMBINAȚII

• Nu se cunosc;

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Nu se cunosc;

TOXICITATE

• Nu se cunosc efecte toxice.

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.