Tintaura (Centaurium umbelatum) este o specie răspândită în întreaga Europă, America de Nord, Africa de Nord şi în vestul Asiei. La noi creşte din zona de câmpie până în cea subalpină în faneţe şi poieni mai umede, în tufişuri, la marginea pădurilor, fiind abundentă în zona de deal.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este o plantă erbacee, bienală sau anuală;
• Tulpina este erectă, simplă sau ramificată numai în partea superioară, cu înălţimea de 10-40 cm, în 4 muchii;
• Frunzele bazale sunt dispuse în rozetă, cele bazilare sunt eliptice sau spatulate, frunzele tulpinale unt opuse, sesile, alungite, cu marginea întreagă. Se usucă după înflorire;
• Florile sunt tubulare, de culoare roz-roşietice, grupate în inflorescenţe terminale. Înfloreşte din iunie-iulie până toamna;

PRODUSUL MEDICINAL

• Partea aeriană înflorită (Centaurii herba)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Părţile aeriene ale plantei se recoltează pe timp frumos în timpul înfloritului;
• Se usucă la umbră în strat subţire;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Tintaura conţine mici cantităţi de glicozide secoiridoidice foarte amare, îndeosebi centapicrină (indice de amăreală de 4.000.000), swertiamarina, swestiozida şi genţiopicrozida şi un dimer secoiridoidic numit centaurozida;
• De asemenea, mai conţine flavonide, derivaţi ai xantonei metoxilate (metilbellidifolina), acizi fenocarboxilici, triterpene, steroli, urme de alcaloizi cu nucleu piridinic şi actinidic și acizii hidroxitereftalici se găsesc şi în partea aeriană dar şi în rădăcină;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Din studii clinice a reieşit că extractele apoase obtinute din produsul vegetal au actiune antiinflamatoare şi antipiretică;
• Componentele de tip secoiridoidic (care dau gustul amar ţintaurei) sunt responsabile pentru acţiunea tonic amară; prin contactul acestora cu mucoasa bucală se determină creşterea secreţiei de suc gastric şi a motilităţii mucoasei stomacale, precum şi activarea circulaţiei sanguine locale;
• Principiile amare excită terminaţiile nervoase ale papilelor gustative ceea ce, pe cale reflexă, determină creşterea secreţiilor gastrice;
• Gentiopicrina şi swertiamarina în stare pură au acţiune antibacteriană;
• Tintaura are acţiune stomahică, carminativă, tonică;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• În afecţiuni cronice stomacale, afecţiuni ale ficatului și malarie este indicat maceratul la rece;
• Preparatele din ţintaură se folosesc în stări dispeptice cronice, ulcer gastroduodenal, anorexie, dischinezie biliară (atonă şi hipotonă) și pentru diureză este indicată infuzia şi vinul tonic;
• Pentru guturai și gripă este indicată infuzia şi tinctură;

Extern

• Pentru boli de piele, nevralgie sciatică și oxiurază este indicat decoctul pentru comprese, băi şi clisme;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Macerat la rece

• Se daugă o linguriţă de plantă la  250 ml apă rece;
• Se bea fracţionat pe parcursul unei zile;
• Se pune la macerat timp de 8 ore;

Infuzie

• Se adaugă o linguriţă de plantă la 250ml de apă;
• Se lasă la infuzat 15-20 de minute;
• Se bea câte un sfert de cană înaintea meselor principale;

Vin tonic

• Se pun la macerat 60g d plantă mărunţită într-un litru de vin negru;
• Se bea un păhărel înaintea meselor principale;

Tinctură

• 20% în alcool de 70^°;
• Se iau câte 30-40 picături de 3 ori/zi (înaintea meselor principale);

Extract

• Se pun la macerat 30 – 50g de produs înr-un litru de alcool de 38^° timp de 7-8 zile;
• Se ia dimineaţa câte 50ml;

Decoct

• Se adaugă o linguriţă de plantă la 100ml apă;
• Se fierbe câteva minute;
• Se aplică comprese locale, băi şi clisme rectale pentru oxiurază;

EFECTE SECUNDARE

• La administrarea pe cale orală a preparatelor cu ulei volatil de eucalipt sau eucaliptol pot să apară reacţii de sensibilizare gastrică (greaţă, stare de rău);
• Nu se administrează pe cale orală doze mari de ulei volatil deoarece determină disfuncţii gastrointestinale, hipotensiune, hipotermie, stări confuzionale, fenomene epileptice (datorate eucaliptolului), iritaţii renale;

COMBINAȚII

• Tintaura se poate combina cu creţuşca (Filipendula ulmaria) muşeţel roman (Chumaemelum nobile) şi nalbă mare (Althaea officinalis) în tratamentul dispepsiei; cu muşeţel roman (Chamaemelurn nobile) şi rădăcină de brustur (Arctium lappa) în anorexie nervoasă sau cu dracilă (Berberis vulgaris) și dragavei (Rumex crispus) în icter;

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Nu se cunosc;

TOXICITATE

• Ingerarea a 10-30 ml ulei volatil de eucalipt poate fi letală.

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.