Genul Aloe cuprinde aproximativ 200 de specii. Aloe vera var. barbadensis este o specie originară din Africa de Nord şi cultivată regiunea mediteraneeană. La noi este cultivată ca plantă ornamentală.

DESCRIERE BOTANICĂ

•  Aloe vera este o plantă vivace;
• Are un rizom dezvoltat cu numeroase rădăcini adventive;
• Tulpina este înaltă de 30-60 cm;
• Frunzele sunt ensiforme (forma de sabie), cărnoase, alterne, de culoare verde palidă și dinţate profund;
• Frunzele de aloe conţin un limpede şi un suc amar (suc de aloe);
• Prin despicarea frunzelor se poate obține gelul;
• Inflorescenţa este un racem lung de circa 50 cm cu flori galben-verzi;
• Fructul o capsulă loculicidă;

PRODUSUL MEDICINAL

• Sucul obținut din frunzele de aloe (Aloe vera);

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Produsul terapeutic este obţinut prin evaporarea şi uscarea sucului frunzelor;
• Produsele de extracţie diferă prin modul de extracţie şi de concentrare a sucului aloifer. Metodele moderne de preparare constau în extracţia antracenozidelor apă prin macerarea frunzelor fragmentate timp de 24h;
• După separarea maceratului frunzele rămase se fierb cu o nouă cantitate de apă. După filtrare se reunesc două soluţii extractive şi se concentrează, fie liber pe foc până la un anumit stadiu când se răcește brusc;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Aloe vera conţine în principal derivaţi hidroxiantracenici (reprezentaţi de aloinele A şi B, 5-hidroxialoina A, aloe-emodin, glicozid chrizofanol şi alte glicozide); derivaţi cromonici (aloerezinele A, B, C), metil-esteri ai acidului p-cumaric, antrone (barbaaloin), polizaharide, rezine, steroli, principii amare, mucilagii, 7-hidroxialoin izomer, aloesin şi derivaţi aloeresini A şi C, aglicone aloesone, steroizi, acizi organici, enzime, principii antibiotice, saponine,  vitamine, minerale, 7-8 amino-acizi esenţiali, importante muco-polizaharide, lignan (are capacitatea de a pătrunde în piele în adâncime), saponine, antrachinone (aloin şi emodin), cel puţin 3 acizi graşi și derivaţi hidroxiantracenici;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Aloe vera (sucul administrat în doze de 10-20 mg) are acţiune stomahică şi colagogă; În doze de 50 mg pentru Aloe de Barbados provoacă efecte laxative, iar doze de peste 250 mg produc efecte purgativ drastice;
• Prin conţinutul de antrachinone (aloin şi emodin), are o puternică acţiune antibacteriană şi puternic laxativă, acţionând direct asupra intestinului gros şi provocând o defecare nefiziologică, cu scaune diareiforme şi colici intestinale;
• Glicozidele hidroxiantracenice din Aloe vera sunt farmaceutic active la nivelul intestinul gros, unde sunt transformate sub acţiunea enzimelor bacteriene (glucozidaze, hidrolaze şi reductaze) în metaboliţi activi farmacologic (aloe­emodin-antrona, aloe-emodin). Deoarece toate aceste procese durează 8-12 ore, acţiunea (peristaltismul intestinal) se instalează abia după acest timp. Recomandarea este ca aceste produse să fie administrate seara, înainte de culcare;
• Antronele au acţiune iritantă asupra mucoasei intestinale, fapt care duce la activarea secreţiei de mucus cu efect stimulator asupra peristaltismului intestinului gros. În acelaşi timp este inhibată reabsorbţia apei şi a electroliţilor din intestin;
• Aloina conferă proprietăţi cicatrizante în uz extem iar intem, colagoge, laxative şi purgative;
• Aloe vera are acţiune anestezică, antiinfiammatoare, antiseptică, stimulentă, hemmenagog-uterină, emollientă, purgativă, vulnerară;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• Produsul este recomandat în situaţiile în care se impune o defecare cu conţinut moale (după intervenţii chirurgicale la nivel rectal) dar și în tratamentul constipaţiei acute, fisurilor anale şi hemoroizilor și sindromul de colon iritabil;
• În constipaţie acută se recomandă extractul de Aloe, în doză de 20-30 mg pe zi;

Extern 

• Pentru srsuri, răni, ulceraţii, arsuri solare, acnee, eczeme, mâncărimi cauzate de muşcăturile de insecte, alergii, herpes genital, psoriazis cât și ca astringent în cazul venelor varicoase  se poate folosi gelul plantei aplicat direct pe piele;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Infuzie (din frunze)

• Se adaugă apă fierbinte peste câteva frunze de eucalipt;
• Se fac inhalaţii cu vapori, pentru infecţii respiratorii;

Latex de aloe (capsule)

• În doză de 50-200 mg;
• Se folosesc pentru constipaţie, administrat maxim 10 zile;

Gel de aloe 

• Se administrează câte 30 ml gel de aloe de trei ori/zi cu efecte multiple asupra organismului;

Tinctură

• Se administrează în doze de 1-3 ml pentru stimularea apetitului şi pentru constipaţie;

Pudră

• Se administrează în doze de 100 – 500 mg în capsule, cu efecte purgative pentru constipaţie şi stimularea fluxului biliar;

Gelul (din planta proaspătă):

• Se folosește pentru uz intern cu efecte tonice;
• Se administrează 2 linguriţe gel în puţină apă;
• Pentru uz extern se aplică direct în caz de infecţii fungice, muşcături de insecte, arsuri, etc.;

EFECTE SECUNDARE

• Administrarea pe termen lung determină pierderi mari de electroliţi (de săruri minerale_; mai ales potasiu), ceea ce poate determina instalarea unei hipokaliemii care determină o reducere a peristaltismului intestinal, având în final ca efect constipaţia;
• Cu cât se va creşte doza administrată cu atât eliminarea de K⁺, va fi şi mai crescută şi constipaţia mai rebelă, astfel instalându-se un cerc vicios, cunoscut sub denumirea de “colonul laxativelor”. Pe lângă constipaţie, hipokaliemia produce aritmii cardiace, atonie musculară; albuminurie şi hematurie, afectare renală cronică, colici în abdomenul inferior;
• Şi în cazul unei administrări sporadice, antranoidele din Aloe vera pot determina o hiperemie la nivelul organelor cavităţii abdominale, în special la nivelul uterului şi al anexelor, ceea ce explică de ce în cazul administrării unor astfel de produse, sângerările menstruale vor fi mai abundente iar în sarcină pot provoca avort;

COMBINAȚII

• Nu se cunosc;

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Supradozarea cauzează gastrită, diaree şi nefrită;
• Aloe vera nu se administrează în timpul sarcinii, deoarece stimulează contracţiile uterine;
• De asemenea, nu se recomandă femeilor care alăptează, deoarece principiile active trec în lapte şi vor provoca purgaţie copilului alăptat;

TOXICITATE

• Prin supradozare, aloe vera administrată intern poate produce iritaţie renală, scaune diareice sanguinolente;

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.