Ammi majurus este este o plantă originară din regiunea Mediteranei, însă este cultivată în ţări precum Olanda, Israel şi Anglia.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Ammi majurus este o plantă anuală cu înălţimea de 30-90cm;
• Tulpina este striată și ramificată;
• Frunzele sunt bazale, se dezvoltă în rozetă de un verde deschis, strălucitoare;
• Frunzele sunt  tulpinale, alterne, penat-lobate, peţiolate, partea superioară a frunzei linear divizată şi fin dinţată;
• Florile sunt hermafrodite, grupate în umbele;
• Înfloreşte vara şi au culoarea aproape albă;
• Fructele sunt achene ovoide, prezintă un stilpod alungit;
• Planta se maturizează din iulie până în octombrie;

PRODUSUL MEDICINAL

• Florile (Ammi majus flos)
• Fructele (Ammi majus fructus)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Florile se recoltează de la 3 până la 10 zile de la inflorire;
• Florile se pot când sunt deschise în proporție de 80%;
• Se pot usca în locuri aerisite, timp de 2-3 săptămâni;
• Seminţele se vor recolta când au ajuns la maturitate;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Atât fructele cât şi planta conţin 1% furancumarine care sunt derivaţi de psoralen (inclusiv bergapten, xantotoxină, izopimpinelină, imperatorină, marmesină, marmesinină), protide, lipide, oleo-rezine, flavonoide, taninuri, mucilagii şi ulei volatil;
• Ammi majurus conţine 8-metoxipsoralen, inclusiv rădăcina acesteia;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Ammi majurus are o acţiune diuretică, antispasmodică, contraceptivă și tonică;
• Seminţele sunt tonice, aromate și bune pentru digestie, fiind foarte eficiente pentru vitiligo, datorită conţinutului în furancumarine;
• Furancumarinele din semininţele de Amii majus stimulează producerea pigmentului în piele atunci când aceasta este expusă la lumina soarelui;
• De asemenea este cultivată și folosită pentru aceste furancumarine care sunt utilizate în tratamentul vitiligo-ului şi psoriazis-ului.;
• Ammi majus are acţiune tonică, cardiacă fiind utilizată în tratamentul anginei pectorale și palpitațiilor;
• Este de asemenea utilizată în tratamentul dispneei si tusei;
• În antichitate egiptenii utilizau ammi majus în tratamentul afecţiunilor dermatologice;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• Ammi majus se utilizează în tratamentul afecţiunilor cutanate (vitiligo şi psoriazis);
• Totodată, se foloseşte în calmarea tulburărilor digestive;
• De asemenea, se poate utiliza în tratamentul astmului şi anginei pectorale;
• Ammi majurus se poate folosi după o relaţie sexuală deoarece poate preveni fecundarea ovulului în uter;
• Totodata se mai poate fi utilizat în tratamentul durerilor de dinţi;

Extern

•  Ammi majurus se poate utiliza ca tratament alternativ pentru vitiligo;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Decoct

• Se adaugă o linguriţă de seminţe mărunţite la 250 ml apă;
• Se consumă 2-3 căni pe zi;

Infuzie

• Se adaugă o linguriţă de flori mărunţite la 250ml apă clocotită;
• Se lasă acoperit 15 minute;
• Se beau 2-3 căni pe zi;

EFECTE SECUNDARE

• Ammi majurus poate provoca greaţă, diaree și durere de cap;
• Totodată poate provoca iritaţii sau reacții alergice ale pielii în timpul manipulării plantei;
• De asemeni Ammi majus poate provoca băşici pe o pielea expusă la soare, dacă după manipularea plantei;

COMBINAȚII

• Se poate combina cu ulei de bergamotă (Oleum Bergamotae);

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Nu se cunosc;

TOXICITATE

• Nu se cunosc efecte toxice;

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.