Angelica (Angelica archangelica) este o specie originară din Islanda şi Groenlanda. Este răspândită în zonele temperate ale Europei şi Asiei. Spontan creste în zona montană și subalpină (500-1500 m) pe locuri stâncoase şi umede, în zonele cheiurilor, pe malul pâraielor, la marginea pădurilor. În scopuri medicinale se cultivă la altitudini de 500-600 m în apropierea apelor curgătoare, pe locuri adăpostite şi însorite.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este o plantă erbacee, bienală sau perenă, viguroasă și dulceag aromată;
• În primul an de vegetaţie planta are un rizom gros (napiform) de culoare brună cu striaţii circulare din care cresc rădăcini ramificate, începând din al doilea an de vegetaţie;
• În primul an are numai frunzele bazale, iar în anul al doilea formează o tulpină fistuloasă, cilindrică, goală în interior şi ramificată în partea superioară, cu înălţimea de până la 1,50 – 3 m;
• Frunzele sunt lungi, de 3 ori penat sectate, mari, lungi de 60-90 cm;
• Florile au 5 petale de culoare alb­verzuie sau gălbui, sunt grupate în umbele mari globuloase (10-20 cm diametru), care sunt alcătuite din 20-40 umbelule, tot globuloase. Înfloreşte în iulie-august;
• Produsul vegetal are un miros aromat caracteristic iar gustul este iute;
• Nu trebuie să se confunde cu Angelica sylvestris, care se găseşte în flora spontană dar cu deosebirea că aceasta are tulpina de culoare purpurie şi nu verde, nervurile de pe suprafaţa frunzei sunt fin păroase, iar florile albe sau purpurii, organizate în umbele semiglobuloase;

PRODUSUL MEDICINAL

• Rădăcina (Angelicae radix)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Planta este declarată monument al naturii şi nu se recoltează din flora spontană;
• Rădăcina se recoltează toamna în primul an de vegetaţie sau în al doilea an, primăvara;
• Se spală bine sub jet de apă şi se usucă la soare sau în poduri bine aerisite;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Angelica conține 0,36-1,9% ulei volatil, în compoziția căruia se găsesc hidrocarburi, feladren, pinen, bisabolen, bisabolol, cariofilen şi lactone macrociclice care îi conferă miros de ambră. De asemenea, mai conține un număr mare de cumarine simple ca umbeliferona, ostolul, osteolul, dar si furanocumarine, acizii fenolcarboxilici (cafeic, clorogenic), sitosterol, acizi grași (acidul palmitic, linoleic, petroselinic), flavonoide (archagelenon) taninuri și zaharoză;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Angelica are o acţiune carminativă, aromatică, stomahică, antibiotică, tonic amar-aromată. Poate fi folosită în caz de anorexie, dispepsie; secreţie gastrică insuficientă și anaciditate;
• Angelicina are o acţiune sedativă asemănătoare clordiazepoxidului;
• Uleiul volatil are acţiune coleretică şi colagogă, antifermentativă, contribuind la reducerea acumulărilor de gaze în stomac şi intestine;
• De asemenea, mai are şi o acţiune antispastic uterină;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• În caz de rectocolită ulcero-hemoragică sau astm bronşic, este indicat decoctul şi tinctură (se iau câte 20 picături de 3 timp de 15 zile din lună, în sezonul de reactivare a
  bronşitei);
• Pentru anorexie, combaterea colicilor stomacale, dispepsie și stimularea digestiei, este indicat decoctul din care se bea o cană înainte de masă sau vinul tonic;
• Pentru hepatita cronică, anemie, convalescenţe prelungite și hipomenoree este recomandată tinctura din care se iau câte 10-15 picături de 3 ori/zi;
• În caz de vomă, colici gastrointestinale, nevralgie și astenie, este indicat decoctul din rădăcină si seminţe);
• Pentru guşă exoftalmică este indicat maceratul;
• Ca excitant cerebral se poate folosi uleiul volatil, în doze mici;

Extern

• În caz de stomatită sau vaginită, se fac gargarisme și spălături vaginale cu tinctură diluată în apă (15 ml tinctură la 250m1 apă);
• Pentru reumatism se fac frecţii locale cu ulei volatil (câteva picături ulei volatil la 50ml ulei de floarea soarelui sau de măsline);

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Decoct

• Se adaugă o linguriță de produs la 250ml de apă;
• Se fierbe 10-15 minute la foc mic;
• Se beau 2-3 căni pe zi;

Decoct (din rădăcină şi seminţe)

• Se adaugă 2 linguriţe de amestec în părti egale la 2 căni de apă;
• Se fierbe 5-10 minute la foc mic;
• Se se bea fracţionat pe parcursul zilei cu inghiţituri mici;

Tinctură

• 20% în alcool de 70-80^°;
• Se macerează timp de 10 zile;
• Se iau câte 10 picături de 3 ori/zi;

Macerat

• Se adaugă o linguriţă de rădăcină de pulbere în 200m1 apă;
• Se lasă la macerat de seara până dimineaţa, timp de 8 ore;
• Se bea pe parcursul unei zile;

Vin tonic

• 50 -70g rădăcină mărunţită se pun la macerat cu 1 litru de vin natural, timp de 2 săptămâni la temperatura camerei;
• Se ia de 2 ori/zi câte un păhărel (100 ml), înainte de mese;

EFECTE SECUNDARE

• Datorită prezenţei furancumarinelor, contactul direct al părţi aeriene a plantei cu pielea umedă poate declanşa apariţia unor fotodermatoze prin fotosensibilizarea dermei expuse radiaţiilor solare;
• La administrare internă a decoctului de angelică nu există acest pericol deoarece furanocumarinele nu sunt solubile în apă. Consumul unor băuturi aperitive ce conţin angelică însă, trebuie evitată de către personele cu sensibilite crescută, deoarece pot apărea reacţii dermice;

COMBINAȚII

• Pentru afecţiunile bronhice angelica se poate combina cu podbal (Tussilago farfara) și cu unguraş (Marrubium vulgare);
• Pentru indigestie, flatulenţă si lipsa poftei de mâncare se poate combina cu muşeţel (Matricaria chamomilla);

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Angelica este contraindicată personelor cu ulcer duodenal sau gastric;

TOXICITATE

• Nu se cunosc efecte adverse;

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.