Ceapa (Allium cepa) este o specie originară din Asia de vest şi Asia centrală. Provine din formele sălbatice prezente în flora spontană din Afganistan, Iran, Siberia Occidentală, Asia Mică. La noi în ţară ceapa se cultivă în toate regiunile şi este folosită atât în stare proaspătă cât şi la pregătirea diferitelor preparate culinare.

DESCRIEREA BOTANICĂ

• Denumirea de cepa a fost dată de Plinius;
• Plantă erbacee, bienală;
• Frunze cilindrice şi flori trimere grupate în umbele;
• Bulbii au forma sferică sau alungită. Culoarea este variabilă, astfel că fiunzele externe tunicate ale bulbului pot fi de culoare alb­gălbui, galben-brună sau roşu-vişiniu iar cele interne sunt albe sau roşu cu alb;
• Are gust iute şi miros puternic (care se degajă în caz de tăiere sau zdrobire a bulbului);

PRODUSUL MEDICINAL

• Bulbul (Allii cepae bulbus);
• Frunzele (Allii cepae folium);

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Frunzele verzi se recoltează în momentul când se consumă;
• Bulbii se recoltează când au ajuns la maturitatea deplină (iulie-august);

CARE SUNT PRINCIPIILE SALE BIOLOGIC ACTIVE?

• Cel mai importanţ principiu activ al produsului vegetal este trans-(+)-S (1-propenil)-L-cistein sulfoxid, izomer al alilaliinei;
• De asemenea mai conţine până la 2% cicloaliină şi mici icantităţi de metilpropilaliină şi propilaliină;
• În cazul zdrobirii produsului vgetal se formează, prin cataliză enzimatică, esterii acidului tiosulfinic (tiosulfinaţi) şi sulfinidisulfizi (cepene), dar şi disulfiziu şi polisulfiziu, zwiebelaniu şi tiofeniu. Unii din aceşti compuşii sunt responsabili pentru mirosul caracteristic al cepei;
• Propantial-S-oxidul, care se formează pe calea degradării enzimatice dintr-un precursor al alicinei, are efect lacrimogen;
• Ceapa mai conţine flavonoide (glicozide ale quercetolului şi kemferolului), polifructozani cu grad scăzut de polimerizare, saponine (derivate de acid oleanolic), P-sitosterol, acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic, acid feluric), gliceride ale unor acizi graşi (acid oleic, acid linolic), amine, oligozide, proteine şi enzime, mici cantităţi de adenozină şi prostaglandine;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

Intern:

• Ceapa se utilizează atât în scop preventiv cât şt curativ. Ceapa consumată ca atare este un bun dizolvant şi eliminator al ureii și al clorurilor;
• Totodată, influenţează favorabil sistemul endocrin. Se utilizează pentru retenţii lichidiene (edeme, ascită, pericardită, pleurezie), limfatism, infecţii genito-uterine, prevenirea senescenţei,  parazitoză digestivă. și întăreşte oasele (consumul regulat de ceapă generează creşterea masei osoase şi previne fracturile datorate osteporozei);
• Ceapa,  utilizată ca atare zilnic sau sub formă de suc, este indicată în: ateroscleroză deoarece fluidifică sângele, micşorând riscul de tromboză şi infarct, insuflcienţă cardiacă; angină pectorală, retenţii hidrice (edeme cardiace și renale, pericardite), astm bronşic, astm alergic; reglează circulaţia periferică fiind recomandat în general femeilor cu tendinţă de varice; 
• În diabet, reumatism, gută, artrită; prostatită, litiază urinară este indicată ceapa utilizată ca atare zilnic, sau tinctura din ceapă;

Extern:

• Adjuvant pentru congestia cefalică (se freacă tâmplele cu ceapă si timp de 8- 10 ore se înfăşoară picioarele cu 1-2 kg ceapă tăiată mărunt);
• Retenţie urinară (cataplasme cu ceapă zdrobită, în partea de jos a abdomenului);
• Migrenă (rondele de ceapă, aplicate pe tâmple);
• Hemoroizi, abcese, panariţiu, furunculoză (cataplasme cu ceapă coaptă);
• Tinitus (amestec din 30 ml suc de ceapă cu 30 ml alcool de 30^°; se pun în urechi 3-4 picături amestec, uşor încălzit, de 3 ori/zi, din care ultima seara la culcare);
• Degerături, crăpături ale pieli, negi, plăgi, ulceraţii, arsuri, răni, înţepături de insecte ş.a.m.d (comprese cu suc de ceapă; se aplică pojghiţa fină, care desparte straturile cepei);

CUM SE ADMINISTREAZĂ?

• Ceapa se consumată ca atare, zilnic, atât cu scop preventiv cât şi curativ;
• Se mai poate administra sau sub formă de tinctură, suc, decoct sau vin medicinal;

Tinctură:

• 1:1 cu alcool de 70-80^°;
• Se administrează câte 20-30 picături de 3 ori pe zi;

EFECTE SECUNDARE

• Nu se cunosc;

COMBINAȚII

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Nu se cunosc;

TOXICITATE:

• Nu se cunosc efecte toxice.

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești,
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești,
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași,
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.