Salcamul (Robinia pseudoacacia) este o specie originară din America de Nord, adus mai întâi în Franţa şi mai târziu în România (1750). Crește din regiunea de câmpie până în cea montană, este cultivat pe terenuri degradate ca arbore melifer şi în scop ornamental.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este un arbore foios, înalt care creşte în toată ţara, spontan cât şi plantat;
• Are o tulpină dreaptă care poate ajunge până la 30-35 rn inălţime și groasă până la 80-100 cm;
• Scoarţa are un ritidom foarte gros, adânc brăzdat longitudinal care conţine o mare cantitate de substanţe minerale;
• Frunzele sunt imparipenat-compuse, cu 7-19 foliole eliptice sau ovate, scurt peţiolate, glabre, rotunjite la vârf şi întregi pe margine;
• Florile sunt albe, frumos mirositoare, dispuse în raceme. Înflorește în mai-iunie;
• Fructul este o păstaie turtită, brun-roşiatică, lungă de 5-10 cm şi lată de 1-2 cm, cu 3-10 seminţe reniforme;
• Poate ajunge până la peste 100 ani;

PRODUSUL MEDICINAL

• Florile (Robiniae flos)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Florile sunt culese când sunt înflorite. Se rup din inflorescenţă şi se usucă la umbră în strat subţire, de preferinţă în poduri şi mansarde acoperite cu tablă
• Frunzele se recoltează până la înflorire sau în timpul înfloririi şi se usucă ca şi florile
• Scoarţa se recoltează primăvara de pe ramurile de 2-3 ani prin jupuire şi se usucă la soare sau în poduri şi mansarde acoperite cu tablă

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Produsul vegetal (Robiniae flos) conţine ulei volatil, glicozide, flavone (derivaţi de acacetină), compuşi fenil-propanici, tanin, aminoacizi liberi
• Scoarţa (Acaciae cortex) conţine fitotoxine (robina)

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Florile de salcâm au acţiune calmantă, emolientă, antitusivă, antiacidă gastric, antispasmodică și colagogă;
• Frunzele au acţiune calmantă gastric şi antiacidă gastric;
• Florile de salcâm (sub formă de infuzie) au de asemenea o acţiune hipoazotemiantă şi diuretică, datorată unei mari cantităţi de robinozid şi altor flavone. De asemenea infuzia din flori are acţiune spasmolitică (crampe musculare de natură musculară sau nervoasă), utilizându-se şi împotriva hiperacidităţii gastrice;
• Robinozidul are şi efect antiinflamator şi stimulează rezistenţa organismului prin inducerea formării de interferon;
• Robina din scoarţă posedă o puternică acţiune emetică şi purgativă. Ea poate să coaguleze cazeina din lapte;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• Infuzia din flori de salcâm poate fi utilizată pentru dureri de cap, dureri de stomac şi greaţă. Florile macerate în vin se pot utiliza în caz de anemie;
• Pentru ulcer gastroduodenal, gastrită hiperacidă, pirozis (arsuri stomacale), migrene, leucoree, nevralgii dentare, răceală și astm, este indicată infuzia din flori (se beau 2-3 căni pe zi, înainte de masă);
• Pentru migrenă se pot administra şi câte 10 picături de tinctură, de 2 ori pe zi;
• În caz de ulcer gastroduodenal și constipaţie este indicată infuzia din scoarţă de salcâm. Se beau 2-3 căni pe zi;

Extern

• Pentru vaginită și leucoree se fac 3 spălături vaginale pe zi cu infuzie din flori de salcâm;
• Pentru nevralgie și dureri de dinți se pune un tampon îmbibat în tinctură în cavitatea dintelui dureros;
• În caz de răni și arsuri se presară cu pulbere din flori de salcâm pe locurile afectate;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Infuzie (din flori)

• Se adaugă 2 linguriţe de flori la o cană de apă clocotită
• Se lasă acoperită 15 minute;
• Calmează senzaţiile de arsuri, se foloseşte în cure de lungă durată;

Infuzie (din scoartă)

• Se adaugă 1-2 linguriţ de pulbere de scoarţă la 200m1 apă clocotită
• Se lasă la infuzat 15-20 minute;

Infuzie (din frunze)

• Se adaugă 2 linguriţe cu vârf de frunze uscate şi mărunţite la 200m1 apă clocotită
• Se lasă la infuzat 15 minute;

Infuzie (din flori, pentru uz extern)

• Se adaugă 30g flori la 1 litru apă clocotită;
• Se lasă la infuzat 15 minute;

EFECTE SECUNDARE

• Nu se cunosc;

COMBINAȚII

• Nu se cunosc;

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Nu se cunosc;

TOXICITATE

• Părţile care conţin substanţe toxice sunt mugurii, păstăile, ramurile tinere și scoarţa;
• Intoxicaţiile au fost observate mai frecvent la copii prin mestecarea semințelor şi la persoanele care lucrează cu lemn de salcâm prin ingerarea prafului rezultat din acesta;
• Intoxicaţia se manifestă prin vomă, colică abdominală, dezhidratare și tulburări circulatorii;
• La om, consumul a 5-30 seminţe poate produce intoxicaţia;

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.