Obligeana (Acorus calamus) este o specie originară din sud-estul Asiei, cu răspândire din Japonia şi lndia până în zonele estice ale Rusiei, de unde a fost adusă şi în Europa. În România creşte spontan în locuri mlăştinoase, pe marginea lacurilor, a bălţilor şi râurilor_, prin şanţuri umede. Se poatc cultiva pe terenuri irigabile.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este o plantă erbacee perenă;
• Are un rizom orizontal, gros, cărnos, articulat cu o lungitne ce poate ajunge la 1 m, din care pornesc rădăcini groase, ramificate, gălbui;
• Tulpina este erectă, cu 4 muchii evidente, înaltă de 60-150 cm, cu miros aromatic;
• Are o singură frunză la subsoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă;
• Frunzcle pornesc din rizom (cu nervura mediană pronunţată pe ambele feţe) și au un lirnb lung pană 1a 70 cm;
• Florile sunt verzui sau verzui spre galben, mici grupate (câteva sute) într-o inflorescenţă de tip spadice, cărnoasă, lungă de cca 10 cm. Înflorește în mai-iulie;

PRODUSUL MEDICINAL

• Rizomul (Calami rhizoma)
• Uleiul volatil (calami aetheroleum)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Rizomii se recoltează toamna în septembrie-noiembrie. Din cultură se recoltează la sfârşitul anului al doilea;
• Rizomii se sct din mâl, se spală, se taie fragmente de 10-15 cm, cei groşi se despică;
• Se usucă la umbră în încăperi bine aerisite şi încălzite;
• Rizomul are un miros plăcut, aromat, gust aromat, amar;
• Uleiul volatil se obţine prin distilarea rizomilor proaspeţi sau uscaţi cu vapori de apă. Uleiul volatil are culoare galbenă până la galben-brun, cu miros aromatic, camforat şi gust amar arzător;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Obligeana conţine 1,5-3,5% ulei volatil, principii amare, taninuri, amidon, rezine, zaharuri, săruri minerale, vitamine din complexul B și vitamina C și p-azaronă.  

• În uleiul volatil al produsului vegetal se mai găsesc: aserone, cis-izoeugenol-metileter, eugenol„ linalool, azulene, pinen, mircen, limonen, camfen, cineol, sesquiterpene ca acidul acoric, calamen, calamenol, calamenona, elemen, cariofilen, humulen, guaien, selinen, calamencliol^, farnesen, bisabolen, acalamona, izoacalamona, acid acoric, tanin, rezine, mucilagii, principii amare reprezentate de acoronă, acorenonă care ajung până la concentraţii de 10% în uleiul volatil, dar şi de derivaţi de tip germacran

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Obligeana are acţiune tonică, aromatică, carminativă, antispastică, calmantă, diuretică, diaforetică, emenagogă, stomahică, uşor sedativă, revulsivă, stimulează apetitul, tonic nervos (acţionează favorabil asupra sistemului ncrvos), îmbunătăţeşte memoria, înlătură senzaţia de frig;
• Obligeana are efectc benefice și asupra stomacului, în dispepsie cronică. În Europa este utilizată pentru afecţiunile stomacului şi intestinelor deoarece stimulează secreţiile glandelor salivare, sucurilor gastrice, înlătură hiperaciditatea gastrică, calmează arsurile stomacale şi dispepsia, fiind benefic și pentru flatulenţă;
• Extractele din rizomi de obligeană acţionează în distonia vegetativă;
• Azarona are acţiune tranchilizantă (calmant psihic) asemănătoare cloropromazinei (anorexie nervoasă), sedativă şi tonic nervos;
• Principiile aromatice din rizomii de obligeană au utilizări multiple în aplicaţii locale;
• Uleiul volatil are acţiune revulsivă;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• Pentru ulcer gastroduodenal, dispepsie, gastrită hiperacidă și hemoroizi este indicat decoctul și pulberea;
• Pentru atonie gastrică şi intestinală, gastrită hiperacidă, indigestie sau digestie dificilă  este indicat maceratul din care se bea o jumătate de pahar cu 20-30 minute înainte de fiecare masă;
• În caz de cancer pancreatic, gastric şi intestinal, afecţiuni stomacale şi intestinale (chiar şi maligne), diaree, ulcer duodenal, constipaţie atonă, constipaţie asociată stresului psihic este rcomandat maceratul din care se bea un pahar dimineaţa pe stomacul gol şi unul seara cu jumătate de oră înainte de masă). În ulcer şi gastrită obligeana este recomandată atât pentru efectul său local cât şi pentru proprietăţile sale asupra activităţii psihice, ştiindu-se că aceste boli de cele mai multe ori apar pe fondul stresului şi al nervozităţii;
• Pentru gastralgie, anorexie, afecţiuni hepatice şi biliare, afecţiuni ale splinei şi pancreasului este indicat tot maceratul din care se bea câte o înghiţitură înainte şi după fiecare masă, deci în total 6 înghiţituri;
• Pentru afecţiuni stomacale (gastrită, dispepsie), curăţarea mucozităţile stomacale şi intestinale, hipotonie intestinală, colici abdominale, balonări, stimulare a secreţiei gastrice (măreşte pofta de mâncare), dereglări gladulare, hipometabolism, hidropizie, tulburări neurovegetative cu anxietate, proasta funcţionare a rinichilor și nefrită, este recomandată infuzia (câte o lingură la 2 ore). Pentru insomnie, se iau 2 linguri, una cu o oră înainte de culcare şi a doua la culcare);
• Anorexia se poate trata cu vin tonic (câte 2 linguri înaintea celor 3 mese principale_ sau tinctură (câte 20 picături, înainte de mesele principale);
• În caz de cancer pulmonar, ca și adjuvant, se mestecă zilnic rădăcină proaspătă de obligeană și asociat, se bea dimineaţa şi seara câte o cană de ceai de coada şoricelului;
• Pentru gută, cu efect de favoriare a eliminării acidului uric, este indicată tinctura din care se iau câte 10 picături de 3 ori/zi;

Extern

• Pentru reumatism, gută, hemoroizi, calviție sau răni, este indicat uleiul volatil pentru masaje cât și infuzia  de uz extern şi pulberea de obligeană;
• Pentru degerături, mâini şi picioare reci, se fac băi cu infuzie de uz exten;
• În caz de paradontoză (pentru întărirea gingiilor), se mestecă încet rădăcină de obligeană mărunţită astfel încât principiile active extrase de salivă să rămână cât mai mult în gură;
• Pentru dureri de cap şi migrene, se fac cataplasme cu pulbere de obligeană amestecată cu apă până se formează o pastă care se pune într-un tifon şi se aplică pe frunte și ceafă;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Macerat

• Se adaugăo linguriţă rasă de rădăcini la 250 ml apă rece;
• Se lasă la macerat peste noapte;
• Înainte de folosire se încălzeşte uşor pe baie de apă fiartă;

Vin tonic

• Se pun la macerat 100g produs într-un litru de vin negru timp de 10 zile;
• Se adaugă 100g miere, se ia câte un păhărel înaintea meselor principale;
• Decoct: o linguriţă produs la 200m1 apă, se fierbe 1-2 minute, se bea în 2-3 reprize între mese;

Pulbere

• Se ia câte un vârf de cuţit de 2-3 ori/zi;

Infuzie

• Se adaugă o lingură de produs la 250m1 apă;
• Se lasă la infuzat 15-20 de minute;

Infuzie (pentru uz extern)

• Se adaugă 4 linguri produs la 500ml de apă;
• Se lasă acoperită 20-25 de minute;
• Se fac cataplasme cu infuzie de câteva ori/zi sau se ţin locurile afectate în infuzie nu prea fierbinte;
• Preparatul poate fi folosit de circa 4 ori;

Tinctură

• 20% în alcool de 70^°
• Se iau câte 20 picături înaintea meselor principale;

Ulei volatil

• Se iau câte 2-3 picături, de trei ori/zi;
• Pentru uz extern se utilizează sub formă de masaje (25 picături ulei volatil la 50 ml ulei vegetal de floarea soarelui sau de măsline);

Băi

• Se adaugă 100 g produs vegetal mărunţit la 3 litri de apă;
• Se adaugă apei de baie, la temperatura de maximum 38^°C;

EFECTE SECUNDARE

• Nu se cunosc;

COMBINAȚII

• În colicile însoţite de flatulenţă obligeana se poate combina cu ghimbir (Zingiber officinalis) şi Dioscorea villosa;
• În afecţiunile gastrice obligeana se asociază cu creţuşcă (Filipendula ulmaria) şi nalbă mare (Althaea officinalis);

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Nu se cunosc;

TOXICITATE

• Se recomandă administrarea cu prudenţă şi pentru perioade scurte de timp (nu mai mult de 6 săptămâni) a preparatelor de uz intern care conţin extracte de obligeană.

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.