Gentiana galbena (Gentiana lutea)este o specie originară din Carpaţi şi poate fi întalnită rar în alte lanţuri muntoase din Europa Centrală, Meridională şi Asia Mică. Datorită recoltării necontrolate a ajuns o specie pe cale de dispariţie fiind declarată în România, locul de origine, monument al naturii. Vegetează spontan pe pajişti din regiunea montană şi alpină, pe soluri bogate în humus şi calciu, pe pante luminate, însorite cu o expoziţie sudică şi sud-estică şi este cultivată în aceleaşi zone.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este o plantă erbacee perenă;
• Are un rizom gros (2- 3 cm), scurt (5-7 cm) cu 3-5 sau mai multe rădăcini cilindrice, brun-gălbui, ajungând până la 90 cm;
• Tulpina apare abia din anii 5-6 de la vegetaţie, este fistuloasă, cilindrică, neramificată, glabră, goală în interior, frunzoasă, înaltă de 0,40-1,50 m;
• Frunzele bazale formează în primii ani de vegetaţie o rozetă. Frunzele sunt ovat eliptice, cu margine întreagă, lungi până la 30 cm şi late de 15 cm cu 5-7 nervuri arcuite proieminente;
• Florile sunt mari (2-3 cm) de culoare galbenă lung pedicelate, dispuse în cime la subsoara frunzelor terminale (înfloresc în iunie-august);

PRODUSUL MEDICINAL

• Rădăcina (Gentianae radix)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• În scopuri medicinale, este interzisă recoltarea din flora spontană, ci numai din cultură;
• Rădăcina se recoltează de la plantele de 3-7 ani, în perioada octombrie-noiembrie sau în martie;
• Radacina se spală rapid şi se taie în bucăţi de 10-15 cm, se usucă la soare sau în poduri acoperite cu tablă şi bine aerisite sau în uscător la maximum 60°C;
• După uscare produsul are culoarea brun-gălbuie, la exterior şi uşor gălbuie la interior, cu miros slab şi gust iniţial dulceag, apoi foarte amar;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Gentiana galbena conţine principii amare de tip secoiridioid, genţiopicrozida, principala componentă, găsinde-se în proporţie de 2-3% în produsul vegetal uscat, alături de swertiamarină şi swestiozidă
• Gustul puternic amar este conferit de acetilglicozida amarogentina  (cu indicele de amăreală de 58.000.000, substanţă considerată cu cel mai amar gust cunoscut);
• Gentiana galbena mai conţine aprox. 1% derivaţi xantonici (gentizina, jzogentizina, mangiferina, mangiferinglucozida, genţiozida) ce dau produsului vegetal culoarea galbenă, 30-35% glucide (din care 5-8% reprezintă genţiobioza), dizaharidă cu gust amar; taninuri, alcaloizii (printre care genţianina), xantone;
• Prin antrenarea produsului vegetal cu vapori de apă se obţine o cantitate redusă de ulei volatil;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Rădăcina de gențiană are o acţiune tonic amară, eupeptică, Acţiunea farmacologică a produsului vegetal este datorată principiilor amare, fiind utilă pentru stimularea secreţiilor gastrice.
• Are şi acţiune tonică asupra ficatului, vezicii biliare (colagogă) cât şi asupra organismului. La nivelul mucoasei gastrice, principiile amare stimulează secreţia de acid clorhidric şi pepsină, pe cale umorală.
• Preparatele de genţiană au si o acţiune roborantă (tonifiantă). Cercetări recente au stabilit că derivatii xantonici (gentizina, izogentizina) au acţiune inhibitoare a monoaminoxidazei (anti-MAO), ceea ce determină acţiunea antidepresivă a preparatelor de genţiană.

MOD DE UTILIZARE

• Produsul vegetal sub formă de tinctură (Gentianae tinctura) fie ca pulbere, decoct sau infuzie, se administrează întotdeauna cu cel puţin o jumătate de oră înainte de masă;
• Pentru dispepsie și anorexie este indicat vinul tonic din care se ia câte o lingură înainte de mese;
• Pentru stimularea poftei de mâncare şi după mese, pentru digestie este indicată tinctură din care se iau 10-15 picături în apă cu o jumătate de oră înainte de mese;
• În mod similar, pentru stimularea secreţiei gastrice, pancreatice şi parazitoză digestivă sunt indicate decoctul şi tinctura din care se iau câte 20 picături, de 2 ori pe zi;
• În caz de ciroza hepatică este indicată tinctura (câte 5 picături, înaintea celor 2 mese principale);

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Decoct

• Se adaugă o linguriţă de produs vegetal la 1 litru de apă;
• Se fierbe 15 minute la foc mic,
• Se bea jumătate de cană cu 30 minute înaintea meselor principale;
• Tinctură;
• 20% în alcool de 70^°;
• Se administrează în funcție de efectul terapeutic dorit;

Infuzie

• Se adaugă jumătate de linguriţă de produs vegetal la 200ml apă clocotită;
• Se lasă la infuzat 15-20 de minute;
• Se administrează o jumătate de cană înaintea meselor principale (pentru stimularea funcţiei ficatului şi a sistemului nervos) sau  jumătate de cană de 2 ori/zi (ascaridioză);

Vin tonic

• Se adaugă 3 linguri de produs vegetal la 60 ml alcool de 70^°;
• Se macerează 24 de ore;
• Se adaugă un litru de vin şi se lasă la macerat 10 zile, agitându-se zilnic;
  SitSe adaugă 100g miere se ia câte o lingură înainte de mese (pentru adulţi);

Sirop

• Se adaugă o lingură de produs la 250m1 de apă clocotită;
• Se acoperă şi se lasă la macerat 6 ore;
• Se filtrează şi se adaugă 250g miere;
• Se fierbe până capătă consistenţă;

EFECTE SECUNDARE

• Nu se cunosc;

COMBINAȚII

• Genţiana se poate combina cu ghimbirul (Zingiber officinalis), cardamomul (Eletteria cardamomum) şi reventul (Rheum palmatum).

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• La unele persoane alergice la principii amare pot apare dureri de cap;
• De asemenea, nu se administrează persoanelor cu ulcer gastric sau duodenal (vor evita plantele ce conţin principii amare-aromatice);

TOXICITATE

• În cazul dozării corecte nu apar efecte secundare;
• Nu se administrează hipertensivilor, celor cu leziuni gastrice si intestinale şi gravidelor.

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.