Sanzienele (Galium verum) sunt plante care cresc în fâneţe, margini de drum, margini de pădure, de-a lungul căilor ferate de la câmpie până la munte, în tufişuri. 

DESCRIERE BOTANICĂ

• Sanzienele albe (Galium mollugo) sunt plante erbacee perene, tufoase cu tulpini numeroase, în patru muchii şi lungi de 25-100 cm;
• Frunzele sunt uninervate, îngust-eliptice sau liniar lanceolate, câte 7-8 în verticile la un nod;
• Florile sunt de culoare albe sau alb-gălbuie. Înfloresc din mai până în septembrie;
• Fructele sunt negricioase;
• Sanzienele galbene (Galium verum) sunt plante erbacee, perene;
• Tulpina este erectă cu patru muchii, înaltă de 30-100 cm;
• Frunzele sunt foarte subţiri, liniare, ascuţite, verticale, dispuse în verticile câte 8-12 la un nod;
• Florile sunt mici galben-aurii, cu 4 petale, dispuse în panicule terminale. Înfloreşte din mai până în septembrie;

PRODUSUL MEDICINAL

• Partea aeriană (Galii mollugi herba şi Galii veri herba)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Partea aeriană a plantei, recoltată în timpul infloririi;
• Se usucă la umbră în strat subţire, de preferinţă în poduri ;i mansarde acoperite cu tablă;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Sânzienele conţine flavonoide, taninuri, cumarine, heterozide fenolice, iridoide, asperulozida; compuşi fenilpropanici şi antrachinonici;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Sânzienele au o acţiune diuretică, afrodisiacă, antireumatică, antispastică, antilitiazică, antiinflamatoare, astringentă, calmantă, diaforetică, depurativă, hemostatică, urogenitală și vulnerară;
• Cele trei specii de Galium (G. aparine, G. mollugo, G. verum), adică turiţa lipicioasă (lipicioasa), drăgaica (sânzienele galbene) şi respectiv sânzienele albe au proprietăţi asemănătoare, deci se utilizează cam în aceleaşi scopuri;
• Sânzienele au o acţiune diuretică în afecţiuni ale sistemului genito-urinar, retenţie urinară, litiază, inflamaţii ale rinichilor, gonoree;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• Sanzienele sunt utilizate ca diuretic, diaforetic, spasmolitic şi cicatrizant, mai mult empiric;
• De asemenea se mai folosesc în litiaza renală şi inflamaţiile aparatului urinar;
• Sunt utilizate popular și în cancerului pielii, boli de piele, tumori, erupţii cutanate, răni, furuncule, keratoză senilă, comedoane și împotriva cancerului organelor genitale;
• Sânzienele sunt recomandate în tratarea panariţiului, a erupţiilor alergice și a tenului ofilit;
• Se mai recomandă și în reumatism, erizipel și leziuni ale coloanei vertebrale;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Infuzie (pentru uz extern)

• Se adaugă 50-60g plantă la 1 litru de apă clocotită;
• Se lasă 15 minute la infuzat;
• Se administrează 1-2 căni pe zi;

Unguent

• Se amestecă sucul proaspăt stors din plantă cu o substanţă grasă;
• Se amestecă până la formarea unei paste omogene;
• Se păstrează în figider;

Infuzie (din rădăcină)

• Se adaugă 3-4 linguri pulbere de rădăcină la 200ml de apă;
• Se fierbe 15-20 minute;

Decoct (pentru uz extern)

• Se adaugă 6-7 linguri plantă uscată si mărunţită la 1 litru de apă;
• Se fierbe 15-20 minute la foc mic;

EFECTE SECUNDARE

• Nu se cunosc;

COMBINAȚII

• Pentru scleroză renală, pielonefrită, colibaciloză urinară, cistită, litiaze, cancer renal se utilizează infuzia (dintr-un amestec în părţi egale din drăgaică, splinuță de pădure şi urzică moartă;
• Pentru elefantiază sânzienele se pot combina cu gălbenele și pătlagină;
• Pentru afecțiunile maligne ale pielii, tumori canceroase, cancer al limbii, cancer la sân, cancerul tiroidei, ulceraţiile canceroase, se ung locurile afectate cu suc de drăgaică proaspătă sau unguent. Simultan, intern se bea infuzie dintr-un amestec de gălbenele, urzică şi coada șoricelului, în părţi egale: 2 linguriţe amestec la 250m1 apă clocotită, se beau 1,5 litri pe zi, cu înghiţituri mici. În infuzie se vor adăuga şi 3 linguri de bitter suedez.

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Nu se cunosc;

TOXICITATE

• Nu se cunosc efecte toxice;

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.