Sulfina (Melilotus officinalis) este o specie răspândită în toată Europa. Creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate, prin fâneţe, semănături, coaste pietroase, pe plajele apelor curgătoate, prin vii, până la altitudinea de 1200-1400 m.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este o plantă erbacee;
• Are rădăcină pivotantă, cu nodozităţi;
• Tulpina este erectă, cilindrică, ramificată, cu înălţimea de 0,50 —1,50 m;
• Frunzele sunt alterne, trifoliate, cu margini fin dinţate şi lungimea cuprinsă între 1,5 şi 3 cm;
• Florile sunt de tip papilonaceu, mici (cca 6 mm lungime) galbene, dispuse în raceme alungite la subsoara frunzelor. Înfloreşte din iunie până în septembrie;
• Fructele sunt păstăi indehiscente;
• Prezintă miros caracteristic şi gust amărui;
• Este o plantă meliferă, medicinală şi toxică (în anumite condiții);

PRODUSUL MEDICINAL

• Inflorescenţele (Meliloti flores);
• Partea aeriană înflorită (Meliloti herba);

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Se recoltează partea aeriană nelignificată (florile, ramurile înflorite cu flori şi frunze). Se taie la 30 cm de la vârf în jos;
• Se recoltează pe timp frumos şi se usucă la umbră, în strat subţire;
• Printr-o uscare incorectă planta devine toxică;
• Este contraindicată uscarea la temperaturi mai mari de 35°C;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Sulfina conţine până la 0,9% derivaţi cumarinici, reprezentaţi de cumarină, melilotină (3, 4-dehidrocumarină), scopoletină, umbeliferonă, flavonoide (glicozide ale kemferolului şi quercetolului), tanin, sapogenine de tip oleanolic, acizi fenolici, polizaharide, mucilagii și ulei eteric;
• Planta proaspătă conţine glicozide ale acizilor cumarinic (f3-glicozida) şi melilotic, care în timpul uscării suferă un proces de hidroliză cu formare de acizi liberi. Compuşi care se lactonizează trecând în lactonele corespunzătoare (cumarine), cu miros aromat, care în produsul uscat se găsesc în proporţie de cca 1%;
• Dacă produsul se usucă şi se conservă în condiţii necorespunzătoare, acesta sintetizează fitoalexine (medicarpina), iar din acidul o-hidroxicinamic se formează dicumarina, compus cu proprietăti anticoagulante;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Sulfina are proprietăti antiinflamatoare, venotonice, carminative, antibacteriene, emoliente, reglează tensiunea arterială, stimulează regenerarea celulelor hepatice;
• Extractele din sulfina îmbunătătesc circulația venoasă, scad permeabilitatea capilară şi fluidifică sângele. Datorită acestor proprietăţi, sulfina este folosită în tromboze şi varice (insuficienţă venoasă cronică), reduce edemul, crampele musculare nocturne cât şi senzaţia de “picioare grele”;
• De asemenea, cumarina are o actiune limfokinetică (accelerează evacuarea limfei din focarul inflamator). Studiile clinice au scos în evidentă și o acţiune antitumorală a cumarinei, datorată stimulării imunităţii celulare (în doze mici) şi a unei citoxicităţi directe (în doze mari);
• Polizaharidele din sulfina au o acţiune imunostirnulatoare şi antistres-­adaptogenă. Dicumarina are acţiune anticoagulantă. Anticoagulantele cumarinice inhibă formrea la nivelul ficatului a unor proteine procoagulante (protrombina, factorii VII, IX, X). Anticoagulantele cumarinice sunt active pe cale orală (cu utilizare în profilaxia tromboernboliilor şi în tratamentul trornbozei venoase profunde);
• Sulfina conservată în condiţii corespunzătoare nu are acţiune anticoagulantă;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• Pentru tromboflebită, arterită, tromboangeită obliterantă, patologia nevrotică, insomnie, reumatism, gută, gastrită, cistită, pielită, pielonefrită, uretrită, hipertensiune arterială și bronşită este indicată infuziea;

Extern

• Extractele din sulfină se utilizează în contuzii, luxaţii, fragilitate capilară cutanată;
• Pentru bolile de piele este indicată infuzia de uz extern;
• Pentru răni, furuncule, reumatism este indicat unguentul iar pentru pentru hemoroizi cataplasmele;
• Sulfina se poate utiliza și pentru gingivite, abcese dentare, laringite, afte, glosită sub formă de gargare;
• Pentru conjuctivite, inflamaţii, răni, ulceraţii varicoase și contuzii se pot fce spălături şi comprese cu infuzie uz extern;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Infuzie (din partea aeriană)

• 5 g de produs la 250ml de apă clocotită;
• Se infuzează 15-20 de minute;
• Se beau 1-2 căni pe zi;

Infuzie (uz extern)

• 2-3 linguri produs la 200m1 apă;
• Se infuzează 15-20 de minute;;;;;

Tinctură (din flori)

• 20% cu alcool de 70^°;
• Se iau câte 5 picături de 3 ori/zi;
• Manifestă o acţiune fluidizantă a sângelui;

Unguent (din flori)

• 20g flori, 40g ceară de albine topită pe baia de apă, 40 ml ulei;
• Se amestecă până se omogenizează;
• Se ung zonele afectate;

EFECTE SECUNDARE

• Nu se cunosc;

COMBINAȚII

• Nu se cunosc;

INTERACȚIUNI

• Nu se recomandă administrarea concomitentă a extractelor din sulfină cu anticoagulate (aspirină, heparină, warvarină, etc);

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Este contraindicată administrarea extractelor din sulfină pacienţilor cu disfunţii hepatice;

TOXICITATE

• În anumite condiţii climatice şi de depozitare, sulfina devine toxică;
• Dacă planta este recoltată pe timp ploios, cumarina, prin fermentație putridă, se transformă în dicumarină. Dicumarina, în caz de supradozare, împiedică sinteza protrombinei și ca urmare determină sindromul hemoragipar.

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.