Valeriana (Valeriana officinalis) este o specie răspândită în Europa, Asia şi America. Creşte prin fâneţe, de-a lungul apelor, în paduri, în zone de deal, de munte şi chiar şes. Se cultivă intens în scop medicinal.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este o plantă erbacee, perenă;
• Are un rizom vertical, scurt, tronconic de 2 – 4 cm din care pornesc numeroase rădăcini cu miezul alb și gust acru-amar;
• Tulpina simplă, erectă, scurt păroasă în partea inferioară, fistuloasă, goală în interior, ajunge la înălţimea de 0,25-1,5 m şi chiar 2 m;
• Frunzele sunt imparipenat-sectate cu 5-11 perechi de lancii lanceolate, întregi sau dinţate pe margini;
• Frunzele bazale sunt peţiolate iar cele tulpinale sesile;
• Florile sunt roşii-­liliachii până la albe, mici de 5 mm diametru, pe tipul 5 cu elementele unite. Au miros de vanilie și sunt grupate în dicazii umbeliforme. Înflorește în mai-septembrie;

PRODUSUL MEDICINAL

• Rădăcina cu rizomul (Valerianae rhizoma et radix cum radicibus)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Rădăcinile se recoltează toamna târziu, din al doilea an de vegetaţie, se spală repede cu jet de apă, se secţionează şi se zvântă 1-2 zile în straturi de 5-6 cm în aer liber la soare sau în incăperi aerisite, la maximum 35°C;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Valeriana conţine 0,5-1% ulei volatil (acid valerianic şi izovalerianic, valeranonă, valerenal, acid acetoxi și hidroxivalerianic, izovalerianat de citronelil, borneol, pinen, camfen), esteri epoxi iridoizi, valtrat, izovaltrat şi didovaltrat, glicozide (valerosidatum), alcaloizi (valerină, valerianină, actinidină, catinină), colină, flavonoide, steroli, acizi fenolici (cafeic, clorogenic, benzoic, salicilic), glucide, rezine, gume, esteri ai acizilor graşi, acizi alifatici, taninuri, principii amare, aminoacizi și glucide;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Valeriana are o acţiune sedativă, nevrină, relaxantă, hipnotică, antispasmodică, stomahică, carminativă, hipotensivă, expectorantă, diuretică, tonică, aromatică, anodină și emenagogă;
• Valeriana are acţiune sedativă asupra sistetnului nervos, care în principal este datorată valepotriaţilor (în proportie de 2/3) dar și uleiului volatil (în propoţie de 1/3). Acțiunea valepotriaţilor combinată cu acţiunea componentelor sescviterpenice ale uleiului volatil (acidul valerenic, acidul izovaleric, valerenalul, veleranona) determină acţiunea sedativă;
• Valepotriaţii au efect reglator aupra sistemului nervos vegetativ, una din fracţiuni are efect deprimant, alta un efect stimulent. Valepotriaţii şi acidul valerenic au o marcantă acţiune antispasmodică care face din plană un bun remediu pentru dureri asociate cu tensiunea nervoasă;
• Acidul valerenic are acţiune miorelaxantă iar valeranona anticovulsivantă (în tratamentul epilepsiei). Acestea împreună cu acţiunea produsă de valerenal care scade activitatea motorie şi tonusul musculaturii abdominale reduce ataxia (prin administrarea în doză suficient de mare). Aceşti compuşi amintiţi mai sus au proprietatea de inhibare a degradării neurotransmiţătorului acid y-aminobutiric;
• De asemenea, extractele lipofile (care nu conţin iridoide) acţionează ca inhibitori ai activității neuronale. Valepotriaţii sau extractele standardizate (în velepotriaţi, 50 mg/doză) de valeriană au si acţiune antidepresiv-timoleptică. Aceste preparate standardizate în valepotriaţi se utilizează in tratamentul tulburărilor psihomotorii şi psihosomatice, pentru anxietate și stres;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• Valeriana se utilizează pentru afecţiuni ale sistemului nervos, neurastenie, depresie nervoasă, oboseală psihică, surmenaj intelectual, nelinişte, epuizare nervoasă, stres, gastralgie nervoasă, coloci intestinale, hipochondrie, dureri reumatice, dismenoree, tulburări de climacterium;
• Este utilizată ca remediu pentru insomnie şi tulburări de somn dacă sunt cauzate de anxietate sau supraexcitaţie nervoasă. Unii fitoterapeuţi recomandă de asemenea valeriana pentru spasme bronhice şi tuse;
• Valeriana reduce tensiunea nervoasă, supraexcitabilitatea nervoasă și stările isterice;
• Valeriana are acţiune fortifiantă asupra inimii si este de asemenea un relaxant muscular, fiind utilizată alături de alte plante pentru afecțiuni ale aparatului cardiovascular. Poate fi folosită în tratamentul hipertensiunii arteriale, de origine nervoasă;
• Toate simptomele anxietăţii inclusiv tremurul, panica, palpitaţiile şi transpiraţiile pot fi ameliorate cu valeriană;
• Valeriana relaxează contracţiile musculare si este utilizată în astm, colică intestinală și sindromul colonului iritabil;
• Valeriana este utilizată de asemenea ca un uşor tranchilizant pentru persoanele care trec prin încercări emotionale stresante şi pentru epuizare nervoasă;
• Pentru toate aceste afecţiuni se pot utiliza infuzia, decoctul, tinctura, pulberea totală și maceratul la rece din răclăcină;
• În caz de erupţie dentară a copiilor mici se aplică 2-3 picături tinctură, pe zona unde iese dintele (are efect calmant şi sedativ);

Extern

• Pentru crampe musculare se aplică comprese cu tinctură;
• Pentru ulceraţii, răni și  fisuri ale pielii, se fac comprese cu infuzie sau macerat la rece;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Infuzie

• Se adaugă o linguriţă de rizom mărunţint la 200ml de apă clocotită;
• Se bea treptat pe parcursul zilei;

Pulbere

• Se iau câte 1-3 g pulbere de 3 ori/zi;

Decoct

• Se adaugă o linguriţă de pulbere din rădăcină la 200ml de apă;
• Se fierbe câteva minute şi se lasă 10-15 minute;
• Se bea seara înainte de culcare;

Pastă (din rădăcină uscată de valeriană cu miere)

• Se amestecă o linguriţă de pulbere din rădăcină și o lingură de miere până la omogenizare;
• Toată cantitatea se poate lua odată de către persoanele agitate care fac crize de nervi şi au dureri de cap, tremurături (chiar în momentul când fac crizele);
• Preparatul se realizează imediat înaintea întrebuinţării;
• Pentru persoanele care nu dorm se ia toată doza seara la culcare împreună cu o ceaşcă de ceai de flori de tei;
• Preparatul nu se ţine mai mult de câteva minute înainte de administrare, ţinut peste o oră la temperatura camerei poate deveni toxic;
• Persoanele alergice si conducătorii auto nu vor folosi acest preparat;

Macerat la rece

• Se adaugă 10g de pulbere din rădăcină la 200ml de apă rece;
• Se pune la macerat 10-24 de ore;
• Se adaugă o linguriţă de miere;
• Se ia fracţionat pe parcursul zilei;

Extract fluid

•  1:1 în 60% alcool;
• Se iau 0.3-1 ml de 3 ori/zi;

Tinctură

• 1:5 în alcool de 70^°;
• Se iau 30 – 90 picături de 3 ori/zi;

Extract de valeriană  (tablete sau capsule)

• Se iau 300-500 mg cu o oră înainte de culcare pentru insomnie;

Extract standardizat  în valepotriaţi

• Echivalent unui conţinut minim de 50mg;

EFECTE SECUNDARE

• Rareori pot apărea dureri de cap sau tulburări gastrointestinale;
• Valeriana nu se va lua cu alcool;
• Nu dă efecte de sumaţie sau dependenţă;

COMBINAȚII

• Valeriana se poate combina cu vâsc (Viscum album)și gura lupului (Scutellaria lateriflora) pentru isterie;
• Se poate combina cu hamei (Humulus lupulus) şi floarea pasiunii (Passiflora incarnata) pentru insomnie;
• Se poate combina cu Viburnum opulus pentru crampe şi cu Discorea vilosa pentru dismenoree;
• În combinaţie cu sunătoare (Hypericum perforatum) este mai eficientă pentru tratamentul anxietăţii decât diazepamul;
• Tinctura de valeriană se poate combina cu tinctură de lemn dulce;

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Valeriana nu se utilizează continuu şi nici în doze mari deoarece poate cauza dureri de cap, ameţeală, spasme musculare și palpitaţii;
• Nu se va administra în asociere cu somnifere. În cazul utilizării unor medicamente cu extracte de valeriană se recomandă atenţie la specia utilizată pentru preparat deoarece preparatele care conţin Valeriana officinalis sunt sedative nocturne (induc somnul) iar cele care conţin Valeriana edulis si Valeriana wallichii sunt medicamente sedative de zi;

TOXICITATE

• Nu se cunosc efecte toxice.

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.