Turita mare (Agrimonia eupatoria) este o specie care crește în toate zonele, în luminişuri şi margini de pădure, livezi, pajişti, pe margini de drumuri, din zona de cârnpie până la cea montană (cca 1000 m).

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este o plantă erbacee, perenă;
• Are un rizom scurt, simplu sau ramificat din care se desprind rădăcinile (rare);
• Tulpina este rigidă, ramificată spre vârf sau neramificată, foarte păroasă, înaltă de la 30 până la 100 cm;
• Frunze sunt de culoare verde-închis pe faţa superioară și verde-cenuşiu pe cea inferioară;
• Florile sunt galbene, înfloreşte din iunie până în august;

PRODUSUL MEDICINAL

• Partea aeriană (Agrimoniae herba)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Partea aeriană se recoltează la inceputul înfloririi, fără tulpini lignificate şi fructe şi se usucă în poduri acoperite cu tablă, în curenţi de aer;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Turita mare conţine taninuri, glicozide amare, acid nicotinic, ulei volatil, circa 20% polizaharide, siliciu, fier, flavonoide (luteolin, apigenin şi quercetin), mucilagii, fitosteroli, vitaminele B şi K;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Turita mare are o acţiune colagogă, antivirală, astringentă, tonică, diuretică, tonic digestivă, hemostatică;
• Acţiunea tonic digestivă este datorită taninurilor care tonifică endoteliul, îmbunătăţind secreţia și absorbţia. Este eficientă în tratamentul iritaţiei şi infecţii ale tractului digestiv, în special la copii;
• Principiile amare reglează funcţia ficatului și a vezicii biliare;
• În Germania, turita mare este utilizată în tratamentul litiazei biliare și a cirozei hepatice;
• Este de asemenea indicată în afecţiunile vezicii biliare asociate cu hiperaciditate gastrică;
• Este recomandată și în cazul nivelului crescut de acid uric din organism, fapt pentru care este utilizată în tratamentul reumatismului şi gutei;
• Acţiunea astringentă a principiilor amare ajută și în cazul diareei;
• Are o acţiune hemostatică, oprid sângerarea și ajută la coagularea sângelui (în cazul rănilor);
• Acţiunea antivirală a fost evidenţiată prin utilizarea extractelor etanolice;
• Acțiunea antiinflamatoare, antibacteriană și antiparazitară o face deosebit de utilă în tratamentul dizenteriei, trichomoniazei, teniazei și malariei;
• În medicina  tradiţională chineză, turita mare este o importantă plantă medicinală pentru oprirea sângerărilor şi este folosită în tratarea menstruaţiilor abundente, hemoragii interne şi tuberculozei. Cercetătorii chinezi au descoperit că turiţa mare ajută la coagularea sângelui (hemoragii) cu 50%;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• Pentru congestie hepatică, colecistită cronică, tulburări ale căilor biliare, ciroză hepatică, diaree, enterocolită, ulcer gastroduodenal, dilatarea stomacului şi a intestinelor, gastrită, eneterite catarale, reumatismului cronic articular şi muscular, lumbago, gutei, bolilor renale şi vezicale, incontinenţă urinară, cancer tiroidian, anemie, alergie, afecţiuni ale splinei sau emfizem pulmonar se recomandă infuzia sau decoctul. Se beau 2-3 căni pe zi; 
• Pentru eliminarea calculilor renali şi biliari, infecţii urinare, bronşită, sângerări menstruale abundente, colică renală şi biliară este indicată tinctura. Se iau câte 10 picături din în oră la declanşarea colicii, ajungându-se la 40-50 picături pe zi;

Extern

• În caz de vaginită, plăgi, conjunctivită, blefarită, stomatită, afte, amigdalită, abcese, gingivită, faringită şi alte inflamaţii ale mucoasei bucale, se fac irigații, spălături sau gargare cu infuzie sau decoct de turiţă mare;
• Pentru entorse și luxaţii se fac cataplasme cu un pumn de turită mare mărunţită, un pumn de tărâțe de grâu şi puţină drojdie de vin. Se amestecă cu 0,5 litri de apă şi se fierb 30 minute la foc mic. Se introduce tot conținutul într-un săculeţ de pânză şi se pun cataplasme pe locurile afectate;
• Pentru varice şi ulceratii varicoase se fac spălături locale cu decoct în vin, după care se unge cu unguent de turita mare;
• Rănile, muşcăturile de şarpe și inţepăturile de insecte se trateză cu cataplasme locale cu turiţă mare, proaspătă, zdrobită;
• Pentru răni, afecţiuni dermatologice și eczeme se fac spălături locale cu decoct;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Infuzie sau decoct (din partea aeriană)

• Se adaugă 2 lingurițe de plantă mărunţită la 200ml de apă clocotită;
• Se lasă la infuzat 15 minute;
• Se beau 2-3 căni pe zi;

Tinctură (din partea aeriană)

• 20% părți aeriene de turta mare la 80% alcool de 70^°;
• Se lasă la macerat 10-14 zile;
• Se iau 1-4 ml de 3 ori/zi;

Infuzie sau decoct (pentru uz extern):

• Se adaugă 2 linguri plantă la 200m1 apă clocotită;
• Se lasă la infuzat 15-20 minute;
• Decoctul se va fierbe 15 minute şi se va lăsa 15 minute;

Decoct (în vin)

• Se adaugă 200g plantă la 1 litru de vin roşu;
• Se fierbe 30 minute;

Extract fluid

• Se  face un extract 1:1 cu 25% alcool;
• Se iau 1-3 ml de 3 ori/zi;

Vin antiacid:

• Este obținut din 750 ml vin roșu, 40 g turiţă mare proaspătă, 20 g frunze lucernă, 10 g scoarţă de stejar;
• Se zdrobesc plantele şi se amestecă cu vin;
• Se lasă la macerat o lună;
• Se administrează câte 25 ml de 3 ori pe zi pentru eliminarea hiperacidități stomacale;

EFECTE SECUNDARE

• Nu se cunosc;

COMBINAȚII

• Turita mare se poate combina cu Chelone glabra pentru artrita reumatoidă şi cu tinctură de cardamon (Eletteria cardamomum) în dispepsia atonică;
• Se mai poate combina cu mătase de porumb pentru incontinenţă urinară, cistită, litiază urinară, amigdalită, reumatism şi artrită;

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Datorită acţiunii astringente, turiţa mare nu se utilizează în cazul constipaţiei;

TOXICITATE

• Nu se cunosc efecte toxice.

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.