Podbalul: Beneficii, Proprietati Terapeutice si Mod de Utilizare

Podbalul (Tussilago farfara) este o specie raspandită în Europa și nordul Asiei. Crește frecvent pe coaste râpoase, pe malurile abrupte ale râurilor, în locuri erodate, mai ales în zona de deal și de munte, pe soluri argiloase și lutoase.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este o plantă erbacee, perenă, cu rizomi albi, cilindrici;
• Are aspect diferit în funcție de sezon: primavara prezintă o tulpină înaltă de 5-15 cm, des păroasă, cu inflorescență galbenă;
• Înflorește între lunile martie-mai;
• După ce se trec florile se formează frunzele mari cu limb aproape rotund, cordat, dublu dinţat pe margine, ce pornesc direct din rizom, lung peţiolate, de culoare verde deasupra și alb-argintii pe spate;

PRODUSUL MEDICINAL

• Frunzele de podbal (Farfarae folium);
• Florile de podbal (Fatfarae flos);

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Florile care se recoltează în martie, la începutul deschiderii lor (se culeg fără codiţe);
• Frunzele se recoltate din aprilie până în iulie;
• Atât florile cât și frunzele se recoltează pe timp frumos şi se usucă la umbră. în strat subţire, în curenţi de aer;
• După recoltare, frunzele se pot spăla rapid sub jet de apă, se taie şi se usucă rapid;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Cele mai importante principii active sunt: polizaharidele (8% mucilagii şi inulină), 17% taninuri (în frunze), flavonoidele (glicozide ale kemferolului şi cvercetolului), acizi polifenolcarboxilici (acid ferulic, cafeic, p­hidroxibenzoic, cafeoil-tartric), ulei volatil, carotenoizi, fitosteroli (3-sitosterol, stigmasterol), triterpene şi faradiol), tussilagonă (ester sescviterpenic izolat şi din bobocii florali), vitamina C şi zinc, magneziu, fosfor, potasiu. În frunze, în funcţie de provenienţa lor, se pot găsi urme de alcaloizi pirolizidinici (tussilagina, senkirkina);
• Florile conţin: mucilagii, flavonoide, taraxanthin, triterpene, mici cantităţi de taninuri, ulei volatil, săruri minerale;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Podbalul are o acţiune: emolientă, expectorantă, antitusivă, anticatarală, diuretică, antispastică;
• Polizaharidele au aţiune antiinflamatoare și imunostimulatoare care ajută la calmarea iritaţiei din ţesutul pulmonar. De asemenea efectul expectorant acţionează pentru excesul de flegmă şi mucus;
• Flavonoidele au acţiune antispastică şi antiinflamatoare, acţiune care calmează spasmul plămânului în timpul crizelor astmatice si bronşice și uşurareză respiraţia;
• Prin acțiunea acestor constituienţi, podbalul îmbunătăţește funcţia sistemului imunitar şi la menţinere sănătătea sistemului respirator;
• Mucilagiile au acţiune emolientă asupra mucoaselor bucale și ale tractului respirator superior, acestea depunându-se sub forma unei pelicule pe mucoase, calmând astfel iritaţia;
• Podbalul are o acţiune antibacteriană împotriva bacteriilor Gram-negative (Staphylococcus aureus, Proteus hauseri, Proteus vulgaris și Pseudomonas aeruginosa);
• Prin conţinutul apreciabil de zinc, podbalul manifestă și o acţiune antiinflamatoare;

MOD DE UTILIZARE

• Datorită acţiunii expectorante şi antispasmodice potbalul este utilizat în tratamentul bronşitelor (acută sau cronică), tusei iritative, pertusis, tusei convulsive şi astmului. De asemenea poate fi utilizat şi în alte tulburări cronice ale tractului respirator (în cazul emfizemului şi asilicozei);
• Frunzele proaspete sub forma de cataplasme se recomandă în tratamentul artritelor şi flebitelor. Sub formă de sirop sau, ţigări medicinale, podbalul este utilizat în astm. Podbalul este utilizat în tratamentul specific al tusei cronice spastice. În China podbalul este considerat cea mai bună plantă pentru calmarea tusei şi a respiraţiei grele;
• În bronşită, tuse rebelă, astm bronşic, emfizem pulmonar, tuberculoză pulmonară, pleurezie, silicoză pulmonară, răguşeală, faringită, laringită, traheită  sunt indicate infuziile din flori sau siropul;
• În gripă și răceali este indicat siropul de podbal şi decoctul care se poate lua și preventiv;
• În silicoza pulmonară sau emfizemul pulmonar  sunt indicate decocturile din frunze;
• În insuficienţe respiratorii sau bronşite cronice se pot face inhalaţii de mai multe ori pe zi cu infuzie din flori şi frunze de podbal (20g de flori/frunze la 500ml apă clocotită);
• Extern, podbalul se poate folosi în tratarea edemelor, hernatoamelor, rănilor, flebitelor, artritelor sub formă de cataplasme cu infuzie din frunze poraspete;
• În afecţiunile pulmonare se pot folosi extern și cataplasme din frunze proaspete de podbal ce se aplică pe piept;

CUM SE ADMINISTREAZĂ ?

Infuzie (din flori)

• 1-2 lingurițe cu vârf de flori la 200 ml apă;
• Se infuzează şi se lasă în repaus 15 minute;
• Se beau 2-3 căni pe zi;

Infuzie concentrată (din flori)

• 15g flori la 200ml apă clocotită;
• Se lasă la infuzat 15 minute;
• Se administrează câte o lingură de infuzie la 2-3 ore;

Decoct (din frunze)

• 5g frunze la 200ml apă;
• Se fierbe aproxiamtiv 15 minute la foc redus;
• Se bau 2-3 căni pe zi;

Tinctura (din frunze)

• 1:5 cu alcool 45%;
• În caz de tuse cronică persistentă se iau 2-8ml pe zi;

EFECTE SECUNDARE

• Utilizarea excesivă a florilor și frunzelor de podbal poate afecta ficatul;

COMBINAȚII

• În tratamentul tusei podbalul poate fi combinat cu lumânărică (Verbascum densiflorum)şi unguraşul (Marrubium vulgare);
• Se mai poate combina cu lemnul dulce (Glycyrrhiza glabra), cimbru (Thymus vulgaris) şi vişinele negre (Prunus serotina);
• Pentru tuse cronică persistentă, se poate combina cu cimbru şi cu iarba mare (Inula helenium);

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• În unele țări sunt introduse restricţii în utilizarea frunzelor de podbal. Unele studii sugerează că aceşti alcaloizi toxici sunt distruşi prin fierbere. De asemenea, mucilagiile prezente în plantă protejează împotriva alcaloizilor. Cu toate acestea în Marea Britanie se recomandă ca utilizarea acestei plante să se facă sub observaţie profesională;
• În caz de sarcină şi alăptare este contraindicată utilizarea podbalului;

TOXICITATE

• Alcaloizi pirolizidiniei au efect toxic asupra ficatului. De asemenea, datorită alcaloizilor conținuți, există indicii că utilizarea îndelungată poate determina efect genotoxic.

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.