Anghinarea (Cynara Scolymus) este o specia care crește spontan în zona Mării Mediterane, de unde este originară. La noi în ţară a fost aduă în 1950 și este cultivată în scopuri medicinale, în sudul tării (jud. Ilfov, Ialomiţa, Teleorman).

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este o plantă bianuală sau perenă, puternic ramificată cu înălţimea de până la 1,8-2 m;
• Are rădăcini puternice, profunde, care pornesc din rizomul subteran;
• Tulpina este glabră, erectă putemic ramificată, acoperită cu peri deşi moi. În primul an apare o rozetă de frunze la bază, penate cu peţiolul cărnos;
• Din anul 2 apar tulpini ramificate cu frunze alterne, penat sectate ascuţit spinoase la vârf, verzi pe partea superioară şi verzi-albicioase pe partea inferioară (cu peri moi sidefii), cu lătimea de 6-7 cm şi 50 cm lungime;
• Florile sunt hermafrodite roşii-­violacee tubuloase, grupate în antolii mari de 4-5 cm, cu involucru alcătuit din 4-5 rânduri de foliole ghimpoase. Înflorește în iunie-iulie);
• Fructul este o achenă ovoidală;

PRODUSUL MEDICINAL

• Frunzele (Cynarae folium)
• Calatidiul tânăr (Cynarae bulbus)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Frunzele din exteriorul bulbului se recoltează până în momentul înfloririi;
• Uscarea se face la umbră în strat subţire în curenți de aer (timp de trei săptămâni);
• Are gust amar;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Anghinarea conţine  principii active cum ar fi depsidele (esteri dintre două sau mai multe molecule de acizi polifenolcarboxilici), acidul criptoclorogenic (acid 1 -cafeoil-chinic), acidul neoclorogenic (acid 4-cafeoil-chinic), acidul izoclorogenic (acid 5-cafeoil-chinic). Dintre tridepside a fost izolată cinarina. Flavonoide sunt reprezentate de glicozide ale luteolinei (cinarozida, luteolin 7- glucozida; scolimozida, luteolin 7- rutinozi cinarotriozida, 7-rutinozida-4′-luteolin-glicozida), lactone sescviterpenice de tip guianolid (cinaropicrina, alături de dehidrocinaropicrină, cinarotriol, grosheimina), taninuri, steroli, glucide, mucilagii, acizi organici (acid malic, acid chinic, acid lactic, acid cafeic), derivaţi triterpenici, săruri de potasiu şi magneziu. Farmacopeea Română ed. A X-a prevede, pentru produsul Cynarae folium are un conţinut de minim 0,35% derivaţi flavonici exprimaţi în rutozidă şi minim 1% polifenoli exprimaţi în cinarină;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Anghinarea are un efect hepatoregenerator şi hepatoprotector asupra celulei hepatice prin stimularea regenerării ţesutului hepatic, stimularea irigării intrahepatice, creşterea numărului de hepatocite binucleate, creşterea conţinutului în ARN și stimularea mitozei. Totodată, acţionează asupra metabolismului lipidic prin stimularea eliminării colesterolului prin bilă, inhibarea sintezei de colesterol în țesutul hepatic, creşterea coeficientul HDL/LDL, inhibarea oxidării LDL, reducerea concentraţiei colesterolului intrahepatic, stimularea secreţiei biliare, fluidificarea bilei și prin desfăşurarea unui efect anticolestatic;
• Componente precum cinarozida, luteolina, cinarina, acizii clorogenici şi acidul cafeic acţionează la nivelul membranei hepatocitare în sensul captării şi degradării radicalilor, conferindu-i acesteia hepatoprotecţie faţă de toxine endogene si exogene;
• Cinarozida şi luteolina au o acțiune inhibitoare asupra sintezei de colesterol;
• Cinarina, acizii clorogenici și cinaropicrina au acţiune coleretică şi anticolestatică, preparatele ce conţin anghinare fiind utilizate în gastroenterologie cât şi în cardiologie;

MOD DE UTILIZARE

• Pentru hepatită cronică, colecistită acută, constipaţie și hemoroizi este indicată infuzia;
• Pentru insuficienţă hepatică și icter este indicat maceratul în vin;
• În caz de parazitoze intestinale, fermentaţii intestinale, enterocolite este recomandată consumarea calatidiului proaspăt;
• Pentru ateroscleroză, reglearea nivelul colesterolului şi hipertensiunea arterială este indicat decoctul sau infuzia;
• Ca adjuvant în tratamentul diabetului este indicată infuzia;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Infuzie

• Se adaugă 2 lingurițe de de produs vegetal la 250 ml apă;
• Se infuzează 15-20 de minute;
• Se bea de trei ori/zi cu 30 de minute înintea meselor;
• După 10 zile se creşte doza la 20 g la 250 ml apă;
• După alte 10 zile se creşte la 25 g la 250 ml apă;
• Se face pauză o lună, apoi se reia tratamentul;

 Decoct

• Se adaugă 4 frunze proaspete la 1 litru de apă;
• Se fierbe lent până ajunge la 3/4 din cantitatea inițială;
• Se consumă 12 zile consecutiv, câte o cană, cu o oră înintea meselor principale;

Macerat în vin

• Se adaugă 50 g de bulb macerat în 0,5 litri de vin,
• Se bea câte un păhărel mic zilnic înainte de fiecare masă;

 Calatidiul tânăr (Cynarae bulbus)

•  Se consumă proaspăt timp de 5 zile, cu o pauză de 5 zile, după care se reaia tratamentul;                                                               .

Tinctură

• 20% în alcool 70^o;
• Se administreazpă 20-30 picături, de 3-4 ori/zi, diluate în apă fierbinte;

Extractul

• Intră în compoziţia preparatului Anghirol;

EFECTE SECUNDARE

• Nu se cunosc;

COMBINAȚII

• Nu se cunosc;

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Este contraindicată in caz de nefrită, deoarece anghinarea are acţiune iritantă asupra rinichilor si vezicii urinare
• De asemenea ,este interziză femeilor care alăptează

TOXICITATE

• Nu se cunosc efecte toxice;

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.