Crusinul (Rhamnus frangula) creşte pe soluri silicioase de luncă (în păduri de luncă, cu exces de umiditate), zăvoaie, malul apelor, mlaştini. Este o specie comună la câmpie şi dealuri iar în regiunile montane se întâlneşte doar sporadic.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este un arbust indigen;
• Are o tulpină ramificată, înaltă ce poate ajunge până 1a 5m;
• Scoarţa este netedă, lucioasă și cenuşie;
• Frunze sunt alterne, eliptice, acuminate, scorţoase, lucioase cu nervuri foarte evidente şi marginea întreagă;
• Florile sunt mici, unisexuate, dispuse monoic, de culoare alb-verzui, grupate câte 2-3 în cime axilare. Înflorește din mai până în iunie;
• Fructul este o drupă verde care la maturitate devine purpuriu închis sau neagră-violetă;

PRODUSUL MEDICINAL

• Scoarţa de cruşin (Frangulae cortex)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Se recoltează scoarţa, de preferinţă după ploaie când este fină şi suplă;
• Recoltarea se face de pe ramurile tinere de 2-4 ani;
• Se taie scoarţa în inele de 25-35 cm și se usucă la umbră în poduri acoperite cu tablă, bine aerisite la temperatura de maxim 40°C;
• După uscare, scoarţa se încălzeşte timp de o oră la 100°C sau se conservă un an şi apoi se utilizează;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Crusinul conține 3-7% derivaţi antrachinonici glicozidaţi (glucofrangulozidele A şi B, glicozide ale  crizofanolului, fiscionei) şi agliconii corespunzători (frangulin şi emodin). În scoarţa proaspătă se găsesc sub formă de antrone şi antranoli
• Produsul vegetal mai conţine 1,8-dihidroxi-2- acetil-naftalen, mucilagii, oze, sitosterol și alcaloizi peptidici (frangulanin, franganin)

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Crusinul are o acţiune laxativă sau purgativă funcţie de doză. Are și o acţiune antiparazitară, antiseptică local și colagogă;
• Hidroxiantracenele care se absorb în mică măsură la nivelul intestinului subţire dar prin hidroliză sub acţiunea unor bacterii sunt convertite în agliconi activi care apoi sunt parţial absorbite de către colon şi sunt eliminaţte prin fecale şi urină care vor avea culooarea oranj. Ajunse în intestinul gros, sub acţiunea florei bacteriene de la acest nivel, hidroxianthracenele (antronele şi antranoli) inhibă absorbţia apei şi electroliţilor în colon şi induc activarea secreţiei de apă şi electroliţi în interiorul lumenului intestinal;
• Drept urmare, bolul fecal işi măreşte volumul, îşi modifică consistența, crescând în acelaşi timp presiunea în lumenul intestinal, fapt care stimulează peristaltismul;
• Efectul laxativ apare după circa 8 ore de la administrare;
• Antronele, antranoli şi glicozidele lor sunt considerate şi principii cu acţiune emetice;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• Este indicat în anumite afecţiuni în care se impune o defecare cu scaun moale (fisuri anale, hemoroizi, intervenţii chirurgicale la nivel rectal), stări obstructive ale tractului biliar precum şi pentru detoxifierea sângelui în stările toxice asociate afecţiunilor digestive şi intestinale;
• Totodată, ajută la refacerea florei intestinale, incontinenţă fecală, constipaţii cronice (mai ales atunci când alte preparate nu au dat rezultate), angiocolite, dischinezie biliară și parazitoză digestivă. Pentru toate aceste patologii se poate administra decoctul sau pulberea din scoarţă (câte 2-3 vârfuri de cuţit pe zi);
• Pentru obezitate, se va lua în fiecare dimineaţă câte un vârf de cuţit de pulbere de scoarţă de cruşin;

Extern

• Decoctul de cruşin poate fi utilizat ca apă de gură pentru afecţiunile gingiilor și stomatite;
• Pentru scabie se poate folosi decoctul pentru uz extern;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Decoct (din scoarță)

• Se adaugă o lingură de scoarță la 200 ml de apă fierbinte;
• Se lasă acoperit 30 minute, apoi se fierbe 15-20 minute la foc mic;
• Se bea călduţ seara la culcare;
• În cazul constipaţiilor mai puternice se bea un ceai şi dimineaţa;

Decoct (uz extern)

• Se prepară din 3-4 linguriţe de scoarță la 200m1 apă
• Se fierbe 15 minute
• Se lasă acoperit 7-10 ore
• Se spală locurile afectate prin tamponare;

Extract fluid

• Se ralizează într-un raport produs vegetal:soluție de extracție 1:1 cu 25% alcool;
• Se administrează 0.5-2.5m1 pe zi;

EFECTE SECUNDARE

• Adminisţrarea pe o perioadă indelungată de timp a preparatelor din scoarţă de cruşin determină pierderi masive de apă şi electroliţi (în special ioni de potasiu) şi pigmentarea mucoasei intestinale (melanosis coli);
• Eliminarea crescută a potasiului poate să potenţeze acţiunea glicozidelor cardiotonice la administrarea concomitentă;

COMBINAȚII

• În constipaţie persistentă, cruşinul se poate asocia cu frunze de senna (Cassia senna) şi plante cu efect carminativ precum feniculul (Foeniculum vulgare);

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Crusinul nu se va administra pe termen îndelungat (nu mai mult de 10 zile, deoarece da dependenţă);
• Este contraindicată administrarea produsului persoanelor în vârstă, copiilor, femeilor însărcinate şi celor care alăptează și persoanelor cu ocluzie intestinală;

TOXICITATE

• Supradozarea produsului cât și consumul fructelor de crușin poate determină iritaţia mucoasei gastrice, colică, diaree hemoragică;
• Administrarea produsului vegetal în stare proaspătă determină un efect purgativ drastic (diaree sanguinolentă, colici, vărsături), fapt pentru care produsul se administrează numai după uscare şi o prelucrare adecvată.

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.