Iedera: Beneficii, Proprietati Terapeutice si Mod de Utilizare

Iedera (Hedera helix) este o specie originară din centrul, vestul şi sudul Europei. Vegetează în condiţii de umbră şi umiditate crescută, pe stânci, pe ziduri, pe soluri calcaroase bogate în humus, în păduri de, stejar, fag, răşinoase, zăvoaie și stâncării. Se cultivă ca plantă ornamentală.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este o liană agăţătoare indigenă, puţin rezistentă la ger;
• Prezintă tulpini foarte lungi, căţărătoare prin rădăcinile adventive cu care se fixează pe scoarţa copacilor, de stânci sau ziduri; ritidom (scoarţa) solzos, cenuşiu, lujeri galbeni-cenuşii, stelat păroşi;
• Frunzele sunt alterne, persistente, simple, pieloase, lucioase, cele de pe lujerii floriferi ovat-rombice şi verde deschis iar cele de pe lujerii sterili cu 3-5 lobi triunghiulari, verde închis pe faţă, cu nervuri albicioase, iar pe dos verde palid;
• Florile sunt albe-verzui, mici, dispuse în umbele simple, caliciu cu 5 dinţişori persistenţi, corola cu 5 petale cărnoase (inflorire, septembrie-octombrie);
• Planta trăieşte până la 500 de ani;

PRODUSUL MEDICINAL

• Frunzele (Hederae helicis folium);

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Frunzele de iedera se recolteaza manual și se usucă în strat subtire într-un loc bine aerisit;
• Perioada de recoltare potrivită este lunile martie ­aprilie şi august;
• Se pot utiliza şi frunze proaspete, recoltate ori de câte ori este nevoie;
• Produsul vegetal trebuie să-şi păstreze culoarea şi are gust amar;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Produsul vegetal conţine 2,5-6% saponozide triterpenice, glicozide (hederina), flavonoide (3-rutinozida kemferolului, rutozida), steroli (sitosterol, stigmasterol, colesterol, campesterol ş.a.), poliacetilene (falcarinonă, falcarinol, 11-dehidrofalcarinol), sescviterpene 03-elemen, elixin, germacren) tanin, acizi organici (acid cafeic, acid clorogenic), urme de emetină şi diverse minerale;
• Pentru homeopatie este foarte important conţinutul său în iod;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

MOD DE UTILIZARE

Intern:

• Iedera se utilizează în tratamentul bronşitei acute şi cronice, astmului bronşic, afecţiunilor dermice (scabie, piodermită, pediculoză, arsuri, răni, inflamaţii, ulceraţii), artritei, reumatismului;
• Pentru tuse, tuse convulsivă sau migrene se recomandă tinctură din frunze sau tinctură din sevă de iedera;
• Pentru inflamaţiile căilor respiratorii, tuse, astm, nevralgie cervico-brahială, intercostală şi de trigemen sunt indicate decocturile din frunze;
• În inflamaţia vezicii biliare, colică biliară  se poate folosi maceratul din frunze;

Extern:

• În nevralgie sciatică și reumatism  se recomandă decoct din frunze atât intern cât și băi;
• Pentru plăgi recidivante sau pentru îndepartarea ţesutului cheratinizat de pe picioare se recomandă cataplasme cu frunzele de iederă;
• Pentru secreţii nazale purulente şi ale urechilor se pot face spălături cu decoct călduţ din frunze de iederă;

CUM SE ADMINISTREZĂ?

Tinctură (din frunze)

• 25g frunze proaspete tocate mărunt se pun macerat cu 100m1 alcool de 70^°, timp de 10 zile;
• Pentru tuse se iau 25-50 picături pe zi;
• Pentru obezitate se iau câte 15 picături de 3 ori/zi;
• Pentru migrenă, se iau câte 5 picături de 3 ori/zi;

Tinctură (din sevă de plantă)

• Seva se obţine prin incizia tulpinilor bătrâne la care se adaugă alcool de 70^°, în proporţie de 1/4 din cantitatea sucului;
• Se iau 20-40 picături pe zi, în caz de nevoie;

Decoct (din frunze)

• O lingură frunze mărunţite la 250 ml de apă;
• Se fierbe 15 minute;
• Se beau 2 căni pe zi;

Macerat (din frunze, în vin alb sau roz)

• 2 1inguri de frunze uscate şi mărunţite se pun la macerat cu 1 litru de vin, timp de 2 zile;
• Se ia câte o linguriţă după mesele principale;

Otet medicinal (din frunze de iederă)

• 50g frunze de iederă măruntite se pun la macerat cu un litru de oţet de vin timp de 6 ore;
• Are acţiune de destindere a tegumentelor;

Decoct (din frunze de iederă)

• 200g frunze proaspete la 1 litru apă, se fierb 10 minute;
• Se aplică comprese locale;

EFECTE SECUNDARE

• Nu se cunosc;

COMBINAȚII

• Nu se cunosc;

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Nu se cunosc;

TOXICITAT

• Toată planta are toxicitate moderat-redusă;
• Fructele sunt cele mai toxice şi pot provoca intoxicaţii la copii;
• În condțiile folosirii corecte nu apar efecte toxice. 

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești,
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești,
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași,
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.