Lichenul de piatra: Beneficii, Proprietati Terapeutice si Mod de Utilizare

Publicat in Plante medicinale 28 martie 2020

Lichenul de piatra (Cetraria islandica) este o specie care creşte în zonele alpine, pe stânci greu accesibile şi platouri înalte, expuse vânturilor, uneori în jnepenişuri, turbării, pe suporturi sărace şi acide, pe arbori, ziduri, din nordul Europei, Siberia, America de Nord. Poate ajunge până la altitudinea de 2600 m. În România creşte în masivele muntoase Ţarcu, Godeanu, Retezat, Făgăraş, Parâng, în judeţele Maramureş, Bistriţa Năsăud, Covasna Harghita, Suceava, Mureş.

DESCRIERE BOTANICĂ

  • Lichenul de piatra prezintă un tal foliaceu o înălţimea de până la 12 cm. Lobii sunt divizaţi în două, plani, răsuciţi sau aproape tubulari, tiviţi pe margine cu cili groşi şi rigizi;
  • Culoarea este verde-cenuşie, până la verde-brun pe partea superioară şi verde deschis până la maroniu deschis pe partea inferioara, roşiatică la locul unde se prinde de substrat;
  • Prin uscare produsul devine friabil, gustul amar, mucilaginos şi cu un miros slab de lichen;

PRODUSUL MEDICINAL

  • Talul Lichenului de piatră (Lichen islandicus);

CUM SE RECOLTEAZĂ?

  • Talul în întregime se recoltează pe timp uscat începând din luna mai (când se retrag zăpezile) până la sfârşitul lui noiembrie. Se curăţă de impurităţi, se înlătură părtile brunificate (inegrite), se usucă în aer liber sau în şoproane aerisite. Expunerea îndelungată la lumină, în timpul uscării, determină scăderea cantităţii de principii active din plantă;
  • După uscare se păstreaza în ambalaje închise. Ciobanii români îl scot iarna de sub zăpadă, folosindu-l în timpul epidemiilor de boli respiratorii;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

  • Lichenul de piatra conţine aproximativ 50% polizaharide, dintre care cei mai importanţi polimeri gluconici sunt lichenina 40% sau amidon de licheni 03-1, 3/1,4-glucan), izolichenina 10% (a-glucan), un galactomanan, 2- 3% acid cetraric. Izolichenina este solubilă în apă rece, în timp ce lichenina este solubilă doar în apă fierbinte;

  • De asemenea, lichenul de piatra mai conține acizi lichenici (acid usnic), acizi lichenici amari (fumaroprotocetrarie, protocetraric, cetraric), ulei volatil, iod, enzime, vitaminele (A, 131, B12);

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

  • Principiile active din lichenul de piatra au acţiune tonifiantă, stimulentă a secreţiei pancreatice, calmante, antiinflamatoare, expectorantă, galactogogă, tonică, nutritivă, antiemetic, stomahică, colagogă, fluidifiante a secreţiilor bronhice, behică (calmant al tusei), emolientă și calmantă;
  • Principiile amare (ex. acidul cetraric) îi conferă proprietăţi tonic amare de bună calitate, tonic general, stirnulent digestiv, stomahic, aperitive, stimulează apetitul, fiind recomandat în stări de inapetenţă;
  • Datorita conținutului crescut în mucilagii are acţiune expectorantă, antitusivă, gastrointestinală. Principiile cu actiune antibiotică sporesc eficacitatea terapeutică;
  • Fracţiunile polizaharidice izolate au  acţiune irnunostimulatoare;
  • Acizii lichenici inhibă dezvoltarea bacilului tuberculozei;
  • Datorită conţinutului de acid usnic are efecte antitumorale și antibiotice (în afecţiuni bacteriene pulmonare şi renale);

MOD DE UTILIZARE

Intern:

  • În astm bronşic, tuberculoză, pneumonie, bronşite, laringită cronică şi acută, gripă, traheită, tuse, stări febrile, afecţiuni bacteriene pulmonare şi renale, recomandat în perioadele de convalescenţă după boli infecţioase, cancer bronho-pulmonar, sensibilitate la boli respiratorii, gripă, răceală este indicat extractul complet (tinctură). În cazul sensibilităţii la bolii respiratorii, răcelii şi gripei efectul creşte dacă această tinctură se amestecă cu tinctură de arnică, în părţi egale;
  • Pentru tumori ale tubului digestiv se poate folosi pulberea de lichen de piatră  pe stomacul gol. Pulberea este recomandată și în cazurile de limfoame cu debut digestiv, efectele fiind stimulate când se combină cu pudră de brusture sau de echinaceea, în proporţii egale;
  • În tratamentul malnutriţiei, debilităţii, anorexiei normalizează peristaltismul intestinal prin stimularea contracţiei muşchilor netezi;
  • În hepatită cronică, dischinezie biliară, duodenită, diaree, dizenterie este indicat extractul complet;
  • În pancreatită, insuficienţă pancreatică (stimulent pancreatic, tonic), diabet  se poate utiliza pulberea de lichen de piatră combinată cu pulbere din frunze de afin (amestec în părţi egale);
  • Lichenul de piatra, alături de alte produse vegetale, intră în compoziţia unor preparate antitusive şi expectorante;

CUM SE ADMINISTREAZĂ?

Pulbere 

  • Se ia câte o linguriţă de 4 ori/zi;

Macerat la rece

  • 2-3 linguriţe de pulbere la 250 ml de apă;
  • Se macerează la temperatura camerei timp de 24 de ore;
  • Se beau 1-3 căni pe zi, înainte de masă;
  • Este folosit în boli digestive şi pancreatice;
  • În cazul în care se beau mai multe căni pe zi se prepară întreaga cantitate odată şi se păstrează în termos;

Tinctură

  • Se ia o lingurița de tinctură diluată în 100 ml apă, de 3-4 ori/zi;

EFECTE SECUNDARE

  • Nu se cunosc;

COMBINAȚII

  • Pentru tratamentul afecţiunilor pulmonare, tusei și răcealii, lichenul de piatră se poate combina cu unguraşul (Marrubium vulgare);

INTERACȚIUNI

  • Nu se cunosc.

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

  • Dozele excesive sau tratamentul efectuat pe perioade îndelungate cauzează iritaţii gastrointestinale;
  • Lichenul de piatră este contraindicat persoanelor care suferă de ulcer gastric şi duodenal;

TOXICITATE

  • Nu se cunosc efecte toxice.

BIBLIOGRAFIE:

  1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
  2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
  3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
  4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
  5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
  6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
  7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești,
  8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești,
  9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași,
  10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *