Lumanarica: Beneficii, Proprietati Terapeutice si Mod de Utilizare

Lumanarica  (Verbascum phlomoides) este o specie originară din centrul şi sudul Europei şi vestul Asiei. Creşte spontan în aproape toate regiunile temperate, de-a lungul drumurilor şi al căilor ferate, pe terenuri puternic insorite, pe păşuni aride, tăieturi de pădure din zone mai joase, dar în special pe prundişul apelor din zona de şes si de deal.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este o plantă erbacee, bienală
• Tulpina este erectă, păroasă, neramificată, de 50- 150 cm înălţime;
• Frunzele sunt păroase pe ambele feţe, dar mai ales pe cea inferioară, eliptice (cele de la bază sunt lungi, cele de pe tulpini sunt mai mici);
• Florile sunt galbene, mari grupate într-un racem spiciform terminal (infloreşte din mai până în septembrie);

PRODUSUL MEDICINAL

• Florile (Verbasci flos)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Florile se recoltează eşalonat, pe măsură ce înfloresc, pe timp frumos, între orele 11-12 (din lunile iunie până la inceputul lui septembrie);
• Se culege numai corola, fără caliciu şi se usucă la soare în strat subţire;
• Se mai pot utiliza şi frunzele sau rădăcina;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Lumanarica conține iridoide, glicozide (aucubin), mucilagii, 1,5-4% derivaţi flavonici (apigenin, luteolină, kemferol, rutozidă), 3% mucilagii, saponine triterpenoide (verbascosaponozida), ulei volatil, tanin, flavonoide (hesperidin, verbascozide), carotenoide, acizi polifenolcarboxilici (acid cafeic, ferulic, protocatehic), steroli și digiprolactonă;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

Intern:

• Lumanarica poate fi utilizată pentru bronşite, traheite, gripă, răceală şi catar respirator. Infuzia din flori şi tinctura se pot utiliza de asemenea ca sedativ pentru insomnii;
• Datorită acţiunii emoliente şi astringente, lumanarica este utilizată în tratamentul hemoragiilor pulmonare şi intestinale;
• Totodată, poate fi utilizată pentru erizipel (infectii streptococice), contuzii, degerături, diaree, migrenă;
• Fitoterapeutul francez Maurice Messegue recomandă lumanarica pentru palpitaţii, bătăi neregulate ale inimii, angină pectorală şi alte tulburări coronare. Pentru palpitații, bătăi neregulate ale inimii, angină pectorală şi alte tulburări coronare el recomandă decoctul din frunze şi flori;
• În cancer pulmonar, astm infectat, tuse uscată, inflamaţii ale gâtului  este indicată tinctura de lumanarica;
• Pentru calmarea tusei și uşurează expectoraţiei, bronşită, traheită, laringită, dureri în gât, pneumonie, guturai; cistită, afectiuni ale vezicii urinare se recomandă infuzia din flori;

Extern:

• Pentru otită, hemoroizi, ulceraţii ale pielii, eczeme, pleoape inflamate, arsuri solare și alte tipuri de arsuri este indicat extractul uleios din floare de lumânărică. Acest extract poate fi utilizat și pentru durerile de urechi sau pentru hemoroizi;

CUM SE ADMINISTREAZĂ?

Infuzie (din flori și frunze)

• 1 lingurita de flori uscate, la 1 cana cu apa. Se beau 2 cani pe zi;

• 30 g de flori şi frunze la 1 litru de apă;
• Se fierbe 3 minute;
• Se strecoară şi se utilizează sub formă de gargarisme, la intervale de 30 de minute;

• 1:5 în alcool 70%;
• Se administrează câte 15 picături dizolvate într-un pahar cu apă de 3 ori pe zi;

EFECTE SECUNDARE

• Nu se cunosc efecte secundare, cu exceptii foarte rare, când s-au raportat iritații ale pielii;

COMBINAȚII

• Pentru bronşite acute sau cronice, lumânărica se poate combina cu unguraş (Marrubium vulgare), podbal (Tussilago farfara) şi tutunul indian (Lobelia inflata);
• Pentru afecţiuni cronice respiratorii și pentru stimularea expectoraţiei se poate utiliza o tinctură din următoarea combinaţie: cimbru (Satureja hortensis), anason (Pimpinella anisum), iarbă mare (Inula helenium), scoarţă de dud negru (Morus nigra), rădăcină de ciubotica cucului (Primula veris), toporaşi (Viola odorata);
• Pentru răguşeală se poate utiliza o infuzie în amestec cu răclăcină de nalbă (Althaea officinalis) și frunze de podbal (Tussilago farfara);
• Lumânărica este una din cele mai larg utilizate specii în tratamentul bolilor copilăriei (amigdalită, vărsat de vânt, pojar, oreion);

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Infuzia din frunze se strecoară bine printr-o pânză, deoarece perişorii fini de pe frunze pot irita mucoasa gâtului;

TOXICITATE

• Toată planta are toxicitate moderat-redusă. Fructele sunt cele mai toxice şi pot provoca intoxicaţii la copii. În condțiile folosirii corecte nu apar efecte toxice.

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România,
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești,
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești,
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași,
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.