Merisorul: Beneficii, Proprietati Terapeutice si Mod de Utilizare

Publicat in Plante medicinale 24 februarie 2021

Merisorul de munte (Vaccinium vitis idaea) este o specie răspândită în Europa, Asia şi America. Creşte la altitudini mari, în locuri luminoase sau slab umbrite, pajişti alpine şi montane, luminişuri, la limita superioară de vegetație lemnoasă de pe întreg lanțul carpatin.

DESCRIERE BOTANICĂ

  • Este un arbust mic și tufos;
  • Are tulpini erecte, cilindrice, cu ramificaţii subţiri și cenuşii;
  • Frunzele sunt eliptice cu vârful rotunjit, pieloase, rigide, persistente, uşor răsfrânt pe margini, pe faţa superioară verzi-inchis, lucitoare și pe cea inferioară verzi-palid cu puncte rare, brune, scurt peţiolate;
  • Florile sunt albe-roz cu 5 petale unite (înflorire, (mai, iulie);
  • Fructele sunt bace sferice, roşii lucitoare, acrişoare;
  • Seminţele sunt brun-roşcate cu tegument reticulat;

PRODUSUL MEDICINAL

  • Frunzele (Vitis-idaeae folium)
  • Fructele (Vitis-idaeae fructus)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

  • Frunzele se recoltează în septembrie (atunci au cel mai crescut conţinut de principii active) şi se usucă la umbră în strat subţire;
  • Fructele se recoltează când sunt coapte (iulie-septembrie);

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

  • Frunzele de merişor conţin heterozide fenolice (arbutozida), taninuri, fiavone, proantociani, acizi organici, zaharuri, vitamina C şi substanţe cu acţiune antibiotică;
  • Fructele conţin derivaţi de acid benzoic, alţi acizi organici, antociani, vitamine;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

  • Principiile active ale plantei au acţiune antiinflamatoare, antiseptică, diuretică, astringentă, antidiareică, sudorifică;
  • Frunzele au acţiune astringentă, datorată conţinutului în taninuri şi antiseptică la nivel renal;;
  • Datorită conţinutului mare de flavone are şi acţiune diuretică;
  • Fructele au acţiune antimicotică;

MOD DE UTILIZARE

Intern

  • În caz de inflamaţii ale căilor urinare si biliare, cistită, uretrită, pielită, calculoză renală, catar vezical, afecţiuni ale căilor urinare cu stări infiamatorii purulente, reumatism, gută, diaree și hematurie este indicată infuzia din frunze, pulberea din frunze, extractul dublu din frunze de merişor;
  • În infecţie urinară este indicat maceratul glicerinat din muguri de merişor sau tinctură;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Infuzie (din frunze)

  • Se adaugă o linguriţă de frunze uscate şi bine mărunţite la 200ml de apă clocotită;
  • Se lasă la infuzat 10-15 minute;
  • Se beau 2-3 căni pe zi;

Extract dublu

  • Se pun la macerat 2 linguriţe frunze bine mărunţite timp de o oră în 100ml de apă rece;
  • Se strecoară şi peste frunze se adaugă 100ml apă clocotită;
  • Se fierbe 15 minute;
  • Se ia câte o lingură la 3-4 ore;
  • Pentru gută se adaugă extractului (după ce s-a răcorit) şi un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu;

Decoct (din frunze)

  • Se adaugă o linguriţă de frunze uscate şi bine mărunţite la 250 ml de apă;
  • Se fierbe 15 minute la foc mic;
  • Se lasă acoperit 10-15 minute;
  • Se beau 2-3 căni pe zi;

Macerat glicerinat (din muguri de merişor)

  • Se macerează 1-2 linguriţe de frunze uscate şi mărunţite în 90 ml apă şi 10 ml glicerină, timp de 8 ore;

Tinctură

  • 20% cu alcool de 70°;

EFECTE SECUNDARE

  • Nu se cunosc;

COMBINAȚII

  • Pentru afecţiunile aparatului urinar se face o infuzie dintr-o combinaţie de 30g frunze de merişor, l0g flori de albăstrele şi 10g lemn dulce. Se adaugă o lingură din acest amestec la 250ml de apă clocotită și se fierbe 10 minute apoi se lasă să se răcească. Se ia câte o lingură înaintea fiecărei mese principale;

INTERACȚIUNI

  • Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

  • Merişoru1 este contraindicat în timpul sarcinii;
  • Fructele nu sunt recomandate persoanelor cu afecţiuni renale datorită conţinutului în acid oxalic;

TOXICITATE

  • Nu se cunosc efecte toxice;

BIBLIOGRAFIE:

  1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
  2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
  3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
  4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
  5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
  6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
  7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
  8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
  9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
  10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *