Musetelul (Matricaria chamomilla) vegetează în Europa, Asia şi America de Nord. Creşte în toată ţara, pe ogoare, pe soluri argiloase, câmpii, luminişuri, costişe, pe lanuri de cereale, pajişti, în semănături. Este şi plantă de cultură, cultivandu-se intens în scop medicinal.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este o plantă erbacee, anuală sau hibernantă;
• Are o rădăcină pivotantă și ramificată superficial;
• Tulpina este erectă, striată, glabră, adesea ramificată de la bază, fiecare ramură fiind terminată cu o inflorescenţă. Tulpina poate ajunge la înălţimea de 60 cm;
• Frunze sunt alterne de 2-3 ori penat-sectate, cu câte 6-10 perechi de lancii liniare;
• Florile sunt marginale lingulate albe iar cele centrale galbene aurii, tubuloase, cele interioare fiind hermafrodite. Receptaculul este la începutul înfloririi plan sau semiglobulos iar la maturitate alungit-conic, gol la interior, aceasta constituind una din caracterele de recunoaştere faţă de M. inodora, Anthemis coronula şi A. arvensis care au receptaculul plin, nu au miros şi sunt fără valoare terapeutică;
• Înfloreşte din aprilie până în august, uneori înfloreşte a doua oară în septembrie;
• Planta emană miros caracteristic, plăcut;

PRODUSUL MEDICINAL

• Florile de muşetel (Matricariae flos sau Flores chamomillae)
• Uleiul de mușetel (Chamomillae aetheroleum)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Florile se recoltează de 3-4 ori pe an pe timp frumos, după ora 10 (prin ciupirea inflorescenţelor, înainte de maturitate când florile lingulate sunt dispuse orizontal, în această fază muşeţelul are cel mai crescut nivel de ulei volatil);
• Motnentul optim de recoltare este între a 3-a şi a 5-a zi de la înflorire;
• Se usucă la umbră în strat subţire, în încăperi aerisite, la temperatura maximă de 35 °C;
• De asemenea se pot recolta şi părţile aeriene în timpul înfloririi, utilizate ca materie primă pentru extragerea uleiului volatil, prin antrenare cu vapori de apă;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Mustetelul conţin 0,3 — 1,5 % ulei volatil de culoare galbenă care în timpul procedurii de extragere devine albastru clar. Componenţii principali ai uleiului volatil sunt: chamazulenele, care se gasesc în produsul vegetal sub formă de precursori a-bisabolol, bisabolol-oxizii A, B, C, bisabolonoxid, camazulena (albastră), camaviolina (roşu-stacojie şi plăcut mirositoare), spatulcnol, cis- şi en-indicicloteri (spiroctcrul, poliinc);
• Culoarea albastră a uleiului de muşeţel este imprimată de hidrocarburile sesviterpenice de tip chamazulenă, compuşi care nu există ca atare în produsul vegetal, formează în timpul antrenării cu vapori de apă a materialului vegetal din lactonele sescviterpenice guaianolidice din care niatricina (este un principiu amar) și matricarina (asa numite procamazulene, prezente în inflorescenţe);
• Calatidiile mai conţin derivaţi flavonici (apigenina şi glicozidele sale), luteolina şi glicozidele salc, cvercetina şi unele flavone);
• Musetelul mai conțin cumarine (umbeliferona, herniarina), sintetizate în special în florile lingulate, 10% mucilagii, acizi fenolici (cafeic, anisic, salicilic, siringic, vanilic), colina, acizi graşi superiori (palmitic, oleic, linolic), glicozizi cu acţiune spasmolitică (cu structură chimică neelucidată), vitamine (C si B,), acidul nicotinic, substanţe minerale ş.a.;;;;;
• Valoarea terapeutică optimă a florilor de museţel poate fi asigurată de un conţinut de minim 0,75% ulei volatil cu 5% camazulene, 20-30% bisabolol, 10% en-in-dicicloeteri şi 5,7-7,2% flavone;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Extractele apoase (infuzie) sau hidroalcoolice (tinctura, extractul fluid) de muşeţel sunt preparate extrem de complexe de substanţe active şi inactive a căror acţiune farmacologică este în funcţie de compoziţia complexului existent în extract şi de raportul cantitativ dintre diferitele componente extrase din produsul vegetal. Această complexitate depinde de calitatea materiei prime prelucrate precum şi de procedeul de extracţie aplicat (infuzare, infuzare-macerare, percolare, extracţie unică sau repetată);
• Florile de musetel au proprietăţi antiinflamatoare, antiflogistice, antispastice, antiseptice, spasmolitice de tip papaverinic, uşor sedative, carminative şi stomahice, analgezice, antihistamice, emoliente, sudorifice, anestezice local, cicatrizante, de stimulare şi regenerare a ţesuturilor, bacterio-şi fungistatice și antitoxice faţă de toxinele bacteriene;
• Extractele de muşeţel normalizează metabolismul pielii, activează epitelizarea şi apariţa ţesutului după arsuri. Acţiunea cicatrizantă a preparatelor de muşeţel (aplicări externe) se explică prin influenţarea favorabilă asupra metabolismului pielii (prin stimularea proceselor de fosforilare oxidativă, activarea epitelizării şi apariţia ţesutului de granulaţie după arsuri);
• Componentele bioactive ale muşeţelului sunt: uleiul volatil, derivatii flavonoidici, substanţele mucilaginoase. Uleiul volatil este bine extras în solulii hidro­alcoolice, în timp ce în infuzie se extrage doar în proporţie de 15%; el are acţiune antiinflamatoare, spasmolitică şi carminativă. Uleiul volatil conţine camazulena, spiroteteri, bisabololoxizii A, B şi C, în special a-bisabololul (antiinflamator, antiseptic, ulceroprotector, administrat pacienţilor care se află sub influenţa unor substanţe ulcerogene cum ar fi alcool, ARNS, AAS, corticoizi, diverse medicamente, stres);
• Experimental s-a dovedit că a-bisabololul şi bisaboloxizii stimulează local, sinteza endogenă de prostaglandine, întărind bariera de protecţie a mucoasei gastrice fată de efectul agresiv al sucului gastric, prin ereşterea secreţiei de mucus. Uleiul volatil mai are şi acţiune antitoxică;
• Flavonoidele conţinute în extractele apoase dar şi în cele hidroalcoolice, au acţiune spasmolitică, datorată apigeninei, luteolinei şi cvercetolului; apigenina mai dezvoltă şi o acţiune sedativă la nivelul SNC, iar în aplicările locale (experimental) apigenina şi luteolina au acţionat antiinflamator (similar indometacinei);
• Evercetolul încetineşte tranzitul intestinal, reduce acumularea de fluid gastric şi intestinal şi previne apariţia ulceraţiilor gastrice, cauzate de ingerarea unor substanţe ulcerogene;
• Mucilagiile extrase din produsul vegetal au acţiune antiinflamatoare locală, antiiritativă şi imunostimulatoare;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• În tulburări gastrointestinale (gastrită, colită, anorexie, diaree, enterită, flatulenţă, calmarea spasmele muşchilor stomacului provocate de gastrite şi colită însoţită de colici şi diaree), infecţii ale căilor urinare, probleme menstruale este indicată infuzia din flori de mușețel;
• Pentru ulcer gastric, enterocolită, gastrită hiperacidă, colici abdominale, stimularea funcţiei hepatice, menstre dureroase (dismenoree), diaree, gripă, guturai, se poate administra infuzia, extractul apos sau tinctura;
• Pentru astm bronşic, ulcer gastric, stimularea funcţiei hepatice, guturai sau toxiinfecţii alimentare este indicată tinctura;
• În retenţie de urină se poate folosi decoctul;
• Pentru migrene este indicată pulberea de muşeţel;

Extern

• În caz de sinuzite, afecţiuni bacteriene la nivelul căilor respiratorii se poate folosi infuzia fierbinte sub formă de inhalaţii cu aburi;
• Paralizia membrelor, durerile reumatismale, lovituri, luxații, entorse, dureri musculare, nevralgii, oboseala membrelor, crampe musculare pot fi frecționate cu ulei volatil;
• Pentru dureri de gât (amigdalite), gingivite, abcese dentare, stomatite, conjuctivită se poate folosi infuzia de uz extern;
• Pentru răni, arsuri, tăieturi, ulceraţii ale pielei, inflamaţii ale pielii şi mucoaselor bucală şi nazală, inflamaţii şi iritaţii ale căilor respiratorii se pot face spălături şi gargarisme cu infuzie pentru uz extern;
• Ca tonic al sistemului nervos și pentru reumatism se pot face băi cu muşeţel;
• Pentru leucoree, hemoroizi, ulcere varicoase, răni, răni purulente, ulceraţii varicoase pt face spălături locale cu infuzie pentru uz extern de mai multe ori/zi;
• Pentru tratarea eczemelor supurativese presară pulbere din flori de muşeţel şi comprese locale cu infuzie pentru uz extern;
• În caz de arsuri sau arsuri solare se poate utiliza uleiul volatil de muşeţel şi extract uleios de mușețel;

CUM SE ADMINISTEAZĂ

Extract (din fori)

• Se adaugă 1-2 linguriţe deflori la o ceaşcă apă;
• Se macerează timp de 30 minute;
• Se strecoară lichidul şi se pune deoparte;
• Peste florile rămase se adaugă o ceaşcă apă clocotită şi se lasă la infuzat 30 minute;
• Se strecoară şi se amestecă cu maceratul la rece;
• Se bea în 2 reprize pe stomacul gol;

Infuzie (din frunze)

• Se adaugă 1-2 linguriţe flori la 200m1 apă clocotită,
• Se lasă la infuzat 30 minute,
• Se beau 1-2 căni pe zi, pe stomacul gol;

Ulei volatil

• Se amestecă 2 picături ulei volatil cu 10 ml ulei de floarea soarelui (unguent bază);
• Se aplică pe punctele dureroase;

Tinctură (din flori)

• 20% din cu alcool de 70^°;
• Se iau 10-20 picături pe zi, diluate în apă;
• Pentru toxiinfeci se iau câte 10 picături într-o lingură cu apă din 4 în 4 ore;

Pulbere (din flori:)

• Se iau câte 1 g de flori de muşeţel pulverizate la câteva ore după masă;

Frectii (cu ulei volatil)

• 25 picături .ulei volatil se diluează în 50ml de ulei de floarea soarelui sau de măsline;
• Pentru a-i mări puterea calmantă se adaugă ulei de muşeţel camforat;

Infuzie (uz extern)

• Se adaugă 3 linguri flori la 200m1 apă clocotită;
• Se fac spălături şi gargare (ptr. gingivite şi abcese dentare infuzia se ţine în gură cca 5 minute călduţă);
• Pentru stomatite şi amigdalite se adaugă 4 g acid boric (dezinfectant) şi se clăteşte gura sau se fac gargare de mai multe ori/zi;
• Cu aceiaşi soluţie se pot face și spălături oculare (cu un tampon steril);

Extract uleios

• 20g flori mărunţite se pun la macerat 3 ore cu 2 linguri alcool de 70^°
• Se adaugă 200ml ulei comestibil;
• Se fierbe 2-3 ore pe baie de aburi, amestecându-se din când în când;
• Se foloseşte ori de câte ori este nevoie;

Băi

• Se pun într-un săculeţ de pânză rară 200-400g flori şi se introduce în apa de baie la 37^°C, storcându-se bine;

EFECTE SECUNDARE

• În puţine cazuri muşeţelul poate da reacţii alergice;

COMBINAȚII

• Muşeţelul se poate combina cu menta, salvia, coada şoricelui, pelin, în toate afecţiunile stomacului şi intestinelor
• Pentru o acţiune carminativă se poate combina cu fenicul, nalbă, lemn dulce şi mentă
• Pentru dismenoree se poate combina cu mentă şi valeriană

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Nu se cunosc;

TOXICITATE

• În mod normal nu apar efecte toxice în cazul folosirii infuziei timp îndelungat;
• La unele persoane poate produce ameţeli și nelinişte.

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.