Papadia (Taraxacum offcinale) este o specie comună, răspândită în emisfera nordică. Creşte în locuri însorite sau semiumbrite, pe marginea drumurilor, în locuri necultivate, din zona de câmpie până în zona alpină. Este cultivată în America de Sud.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este o plantă erbacee, perenă;
• Are un rizom gros, vertical, ramificat, lung de 1-2 cm, continuat cu o rădăcină pivotantă de aproximativ 15 cm lungime;
• Tulpina este aeriană, cilindrică, goală în interior, fără noduri, nefoliată terminată cu o inflorescenţă;
• Frunze bazale sunt lanceolate, dispuse în rozetă;
• Florile sunt mari, grupate în calatidii, de culoare galbenă. Înflorește în aprilie, ­septembrie și octombrie;

PRODUSUL MEDICINAL

• Partea aeriana împreună cu rădăcina (taraxaci radix cum herba)
• Rădăcina de păpădie (Taraxaci radix)
• Frunzele de păpădie (Taraxaci folium)
• Florile de păpădie (Taraxaci flos) şi tijele florifere

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Rădăcinile se recoltează primăvara (martie) sau toamna (septembrie-octombrie). Se spală sub jet de apă, se secţionează longitudinal şi se usucă la maximum 50 °C;
• Partea aeriană se recoltează înainte de înflorire (martie-aprilie), uneori împreună cu rădăcina;
• Florile și frunzele se recolteaz primăvara pentru cure depurative. Au gust amar;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Rădăcinile şi parţile aeriene de păpădie conţin principii amare (taraxacina şi taraxetina), triterpene (taraxasterol, taraxol), vitaminele A, B, C, D, steroli (sitosterol, stigmasterol), carotenoide (lutein şi violaxantin), flavonoide (glicozidele apigenolului şi luteolinei), taninuri, substanţe minerale (mult potasiu), microelemente, asparagin, inulin, ulei volatil, mucilagii, fructoză, inulină (până la 25%), aminoacizi, fitoncide, coline, gliceridele acidului oleic, palmitic, acid tartric, substanţe proteice, substanţe antibiotice, fier;
• Frunzele tinere sunt bogate în vitamina C;
• Rădăcinile mai conţin aproximativ 1,1% mucilagii, primăvara rădăcinile conţin 18% fructoză şi 2% inulină care poate ajunge până la 40% toamna. Partea aeriană conţinde până la 4,5% potasiu;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Păpădina are o acţiune depurativă, digestivă, colagogă şi coleretică, tonic stomahică, diuretică şi diaforetică;
• Prin fitoncidele pe care le conţine este activ biologic activ faţă de numeroşi germeni;
• Frunzele au acţiune diuretică, coleretică. Păpădia este o sursă naturală de potasiu, motiv pentru care, are o puternică acţiune diuretică. Pe lângă acţiunea diuretică frunzele sunt un excelent remediu pentru retenţie hidrică şi edem, în special de origine cardiacă sau hepatică (ascită). Acţionează comparabil cu Furosemidul. Frunzele si rădăcina tonifică vezica biliară, au proprietăţi detoxifiante. Frunzele de păpădie sunt utilizate în general în disfuncţiile urinare, în mod special agravate de prezenţa oliguriei;
• Principiile amare conţinute de rădăcină reglează digestia si au efect laxativ;
• Lactonele sescviterpenice au acţiune coleretică. Principiul activ taraxicinul care se găseşte în toată planta, dar în special în rădăcină și stimulează secreţia bilei. Păpădia stimulează rinchii şi eliminarea toxinelor prin urină;
•  Rădăcina este unul din cele mai detoxifiante produse vegetale. Acţionează principal asupra ficatului si vezicii biliare. Rădăcina are acţiune uşor laxativă, digestivă (stimulează apetitul şi digestia), tonic hepatică, colagogă, antireumatică. Păpădia este utilizată pentru litiază biliară, colgcistită, icter hepatic sau post-hepatic, dispepsie congestivă, constipaţie, şi in stări toxice urmate de afecţiuni cronice ale încheieturilor şi inflamaţii ale pielii. Un raport ştiinţific recent atribuie fracţiunii triterpenice din extractul etanolic din rădăcină o semnificativă acţiune antiagregant plachetară. Rădăcina şi frunzele de păpădie previn formarea litiazei biliare și ajută la dizolvarea calculilor deja formaţi;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• Frunzele de păpădie pot fi utilizate ca diuretic în tratamentul hipertensiunii arteriale deoarece reduce volumul de fluid din organism. Frunze proaspete, consumate ca atare (primăvara) sau sub formă de suc sunt utilizate în afecţiuni digestive precum constipaţie, fermentaţii intestinale, anorexie, gastrită hipoacidă și dispepsie, ajută la normalizarea circulaţiei sanguine (cianoză, varice), boli de piele (dermatozele hepaticilor, pecingini, acnee, psoriazis, furunculoză, eczerne şi erupţii, prurit), reumatism, gută, azotemie, afecţiuni renale (oligurii, insuficienţă renală, litiază renală, edeme), afecţiuni hepatice (dizolvă calculii biliari, congestie hepatică, hepatită cronică, stimulează activitatea hepatică şi biliară, colică biliară), tulburării de metabolism, obezitate și hemoroizi;
• Pentru insuficieţă hepatică, icter, colecistită, dispepsie, fluidificarea sângelui îngroşat și eczeme, este indicat decoctul din rădăcini;
• Pentru dischinezie biliară, afecţiuni cronice ale aparatului urinar, gută, ulcer varicos, eliminarea toxinelor din organism și afecţiuni vasculare este indicată infuzia din plantă;
• Stările toxice, disfuncţiile ale ficatului, oliguria și constipaţia pot fi tratate cu tinctură din rădăcină;
• Pentru detoxifierea organismului se poate face o cură cu tije de păpădie care se consumă zilnic (5-10 tulpini crude, timp de 3-4 săptămâni). Pentru diabet (până la 10 tulpini de păpădie);
• În caz de astenie, anemie, angiocolită, afectiuni endocrine, se poate face o cură primăvare cu frunze de păpădie, iar toamna cu suc din rădăcină de păpădie (1-2 linguri/ zi);

Extern

• Pentru cataracta se face un decoct din tije, frunze şi muguri cu care se spală ochiul;
• Pentru negi se folosește sucul de păpădie, aplicat pe aceștia de mai rnulte ori/zi;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Decoct (din rădăcină)

• Se adaugă 1-2 linguriţe de rădăcină uscată la 250ml apă;
• Se fierbe 5-10 minute;
• Se beau 1-2 căni pe zi;

Tinctură (din rădăcină)

• 20% în alcool de 70^°
• Se administrează 15-20 picături de 2-3 ori/zi;

Infuzie (din planta întreagă)

• Se adaugă 1-2 linguriţe de plantă întreagă uscată la 200m1 apă clocotită;
• Se lasă la infuzat 20 minute;
• Se administrează 2-3 ceaiuri pe zi;

Sirop (din flori)

• 500g flori și 2,5 kg miere;
• Se lasă la macerat 35 de zile, până ce siropul se va lăsa la fundul borcanului;
• Se filtrează storcâdu-se bine florile;

Extract fluid

•  1:1 cu 25% alcohol;
• Se administrează 4-10m1 pe zi;

EFECTE SECUNDARE

• Utilizată în doze terapeutice nu dă efecte secundare;
• În cazul ulcerului stomacal sau gastritei, păpădia se utilizează cu precauţie, deoarece poate cauza o hipersecreţie de acid gastric;
• Latexul din produsul vegetal proaspăt poate cauza dermatite de contact sau reacţii alergice, datorate glucozidei acidului taraxinic;

COMBINAȚII

• Pentru afecţiunile vezicii biliare, papadia se poate combina cu dracilă (Berberis vulgaris) şi/sau Chelone glabra;
• Pentru anorexie și în afecțiunile stomacului se poate combina cu muşeţel roman (Chamaernelum nobile);

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Papadia este contraindicată în obstrucţiile căilor biliare;
• În cazul calculozei biliare se recomandă precauţii;

TOXICITATE

• Nu se cunosc efecte toxice;

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.