Rostopasca (Chelidonium majus) este o specie răspândită în Europa, centrul şi nordul Asiei. Se cultivă şi în America de Nord. La noi creşte prin tufişuri, pe lângă garduri, prin grădini, din zona de câmpie până în zona montană.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Este o plantă erbacee, perenă;
• Are un rizom dezvoltat, ramificat, brun-roşiatic, de 1-2 cm grosime şi cca 10 cm lungime, din care pornesc rădăcini;
• Tulpina este ramificată și poate ajunge până la 1 m înălţime, dispers păroasă;
• Frunzele sunt alterne imparipenat-sectate, cu 2-5 perechi segmente inegale-crenate, cel terminal mai mare şi trilobat-crenat, pe faţa inferioară glabre sau dispers – păroase;
• Florile au culoarea galbenă, sunt grupate în umbele simple. Corola este formată din 4 petale. Înfloreşte din aprilie până în septembrie, cu maximul de înflorire în mai-iunie;
• Toate părţile plantei conţin un latex galben-portocaliu, care în contact cu aerul oxidează (capătă culoare maronie);
• Fructul este o capsulă silicviformă;

PRODUSUL MEDICINAL

• Partea aeriană (Chelidonii herba)
• Rădăcina de rostopască (Chelidonii radix)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Părţile aeriene se recoltează când planta este la deplina ei înflorire şi nu sunt formate fructele;
• Se usucă pe cale naturală, la umbră, la temperaturi ce nu vor depăși 35°C;
• Rădăcina se recoltează de obicei toamna când conţinutul în alcaloizi este maxim;
• Se recomandă recoltarea numai din culturi;
• Gustul este amar, înţepător şi mirosul este slab;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Rostopasca conţine alcaloizi (25 cunoscuţi) în proporţie de 1-3% în rădăcină și 0,1-1% în partea aeriană;
• Cei mai importanţi alcaloizi sunt chelidonina, cheleritrina, chelamină, sanguisorbina, berberina, sparteina,_, protopina, coptizina, magnoflorina, chelidimerina;
• Ambele produse vegetale conţin alcaloizi sub forma sărurilor cu acizi organici (acid chelidonic, malic şi citric);
• Mai conţine saponine, flavonoide, urme de ulei eteric, carotenoide, enzime, rezine, histamină, tiramină, saponine, acid chelidonic, vitamina C și latex carotenoid;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Rostopasca (în special sub formă de extracte hidroalcoolice) are o acţiune colagogă, spasmolitică, slab analgezică, fiind recomandat în terapia unor disfuncţii biliare şi gastro-intestinale. Acţiunea colagogă, analgezică şi spasmolitică este evidentă doar pentru produsul proaspăt, de asemenea variaţia intensităţii acţiunii poate fi determinată de momentul recoltării, ştiindu-se că în funcţie de timpul recoltării se schimbă şi alcaloidul predominant. Astfel, în produsul vegetal recoltat în iulie, predomină chelidonina, iar pentru cel recoltat în septembrie, predomină coptizina. Acţiunea alcaloizilor, luaţi separat, este diferită;
• Chelidonina şi hemochelidonona acţionează analgezic şi spasmolitic. Chelidonina este un toxic mitotic cu influentă asupra diviziunii celulare, fiind experimentată și pentru tratamentul antitumoral. Chelidonina determină o actiune spasmolitică direct pe musculatura netedă, mai redusă decât acţiunea papaverinei, având de asemenea acţiune analgezică şi sedativă;
• Sanguinarina şi cheleritrina datorită citoxicităţii lor, au acţiune anticanceroasă (infuzie 1 % din Chelidonii herba, utilizată în tratamentul unor forme de cancer la nivelul vezicii urinare). Cheleritrina dar şi sanguinarina au actiune iritant locală, sanguinarina mărind totodată și secreția tubului digestiv şi stimulând peristaltismul intestinal;
• Berberina are actiune colecistokinetică. De asemenea poate paraliza centrul respirator şi poate scade tensiunea arterială;
• Protopina acţionează asupra centrului vasomotor. În ansamblu, complexul alcaloidic are acţiune narcotică şi spasmolitică. Alți alcaloizi au acțiune antibacteriană. În cazul extractelor din Chelidonii herba, a căror concentratie de alcaloizi este de 3-5 ori mai mică fată de preparatele din rădăcini, la acțiunea spasmolitică contribuie şi derivaţii ai acidului cafeic;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• Produsul vegetal se administrează ca atare (uscat, mărunţit sau pulverizat), sub formă de extracte lichide apoase (infuzie) sau extracte uscate care intră în compoziţia unor preparate farmaceutice solide sau lichide;
• În caz de icter, afecţiuni hepato-biliare, dischinezii biliare, calculoză biliară, colici biliare, spasme ale tractului gastrointestinal, stimularea activității pancreasului, angină pectorală, îmbunătăţirea circulaţiei coronariane, tuse spastică şi convulsivă, detoxifierea ficatului şi psoriazis este indicată infuzia din care se ia câte 1-2 linguri la 3 ore;
• Pentru afecţiuni biliare, hepatice şi renale, afecţiuni ale splinei și icter este indicat vinul medicinal;
• Pentru hepatită cronică sau gastrită se recomandă tinctura;
• În caz de ciroză hepatică, hepatită acută, colecistită, litiază biliară este indicat maceratul;
• Pentru inhibarea dezvoltării tumorilor este indicat extractul din care se iau câte 25 ctg până la 1 g;
• Pentru hernoroizii care dau arsuri în zona anusului, înţepături şi senzaţii de cuţite în timpul defecării este recomandată infuzia de rostopască (o jumătate de linguriţă de plantă la o cană de apă clocotită). Se beau 2-3 căni pe zi, băut cu inghiţituri mici;

Extern

• Pentru negi, cancerul pielii, tumori maligne și bătături se fac tamponări locale cu suc de rostopască și comprese cu infuzie;
• În caz de cataractă şi petele de pe cornee, sângerarea şi dezlipirea retinei, vedere slabă, când ochiul este obosit în urma unor solicitări, se ia o frunză de rostopască, se spală, iar tulpina ei fragedă se zdrobeşte între degetele umezite în prealabil. Cu sucul astfel obţinut se unge pleoapa înspre coada ochiului, ochiul fiind bine închis. Deşi ochiul este închis, sucul poate acționa.  Intern se iau de 2-3 ori/zi câte 10-15 picături de tinctură de rostopasca;
• Pentru psoriazis este indicată infuzia pe cale orală şi local pudraj zilnic cu pulbere de rostopasca;
• Epiderrnofiţia (dermatomicoză cu localizare îndeosebi interdigitală, cu vezicule, fisuri adânci şi dureroase, care de obicei trec repede dar recidivează des) se folosesc extractele totale din plantă, infuzie şi pulberea (cu care se pudrează leziunea) şi unguent.
• Pentru eczeme, în special în cazul eczemelor care apar pe fondul unor afecţiuni hepato-biliare intern, se administrează extracte apoase sau slab hidroalcoolice și extern se fac aplicaţii cu infuzie;
• Cicatrizarea unor boli de piele, tuberculoza pielii, rănile, herpesul sau bubele dulci se pot trata cu unguent;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Infuzie

•  Se adaugă o jumătate de linguriţă de plantă la 250 ml apă clocotită;
• Se infuzează 15-20 de minute;
• Se administrează 2-3 căni pe zi, băut cu inghiţituri mici;

Infuzie (pentru uz extern)

• Se adaugă o lingură de plantă uscată la 200ml de apă clocotită;
• Se lasă la infuzat 30 minute;

Infuzie în vin

• Se adaugă 15-20g produs vegetal la 1 litru vin clocotit;
• Se lasă la infuzat 1-2 zile;
• Se iau câte 1-4 linguri înainte de mesele principale;

Vin medicinal (din planta cu rădăcini)

• 30g produs vegetal, se lasă la macerat 1-2 ore în 0,5 l litri de vin alb;
• Se administrează câte 50 ml dimineaţa;

Tinctură

• 20% în alcool de 70^°
• Se lasă la macerat 10-14 zile;
• Se iau câte 10 picături de 3 ori/zi;
• Pentru gastrită se iau câte 10 picături de 4 – 6 ori/zi;

Macerat de rostopască

• Se adaugă 5g plantă mărunţită la 1 litru de apă;
• Se fierbe apa după ce dă în clocot, se ia de pe foc, se acoperă vasul şi se lasă 10 minute;
• Se introduce planta în apă şi se amestecă bine;
• Se lasă la macerat 12 ore (seara de la orele 18 până dimineaţa la orele 6);
• Se filtrează şi se amestecă cu 200g miere de salcâm;
• Se ia câte o lingură din oră în oră, de 10-12 ori/zi, timp de 7-10 zile (adulţii) şi 5 zile (copii);

Unguent

• 30g pulbere din plantă, 15g lanolină, 15g substanţă grasă;
• Se amestecă până se obţine consistenţa unui unguent;

EFECTE SECUNDARE

• Apele de gură care conţin sanguinarină se vor administra cu precauţie şi pentru scurt timp datorită faptului că sanguinarina se resoarbe prin mucoase şi poate provoca apariţia unui glaucom.

COMBINAȚII

• Rostopasca se poate combina cu dracilă (Berberis vulgaris) si/sau cu păpădie (Taraxacum officinale) în afecţiunile vezicii biliare;
• În afecţiunile ficatului, se recomandă ca rostopasca să se combine şi cu turiţă mare şi coada şoricelului;
• Rostopasca are și efect hematopoetic. Pentru leucemie, se poate asocia cu urzici şi mlădite de soc din care se poate face o infuzie în părţi egale  (2 linguriţe amestec la 250m1 apă clocotită, se beau 2 litri pe zi);

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Rostopasca este contraindicată în timpul sarcinii;
• Dozele trebuiesc respectate cu stricteţe, deoarece poate avea acţiune toxică;

TOXICITATE

• Datorită conţinutului în alcaloizi trebuie luat în considerare și potenţialul toxic al ei;
• Intoxicaţiile cu rostopască sunt foarte rare. Pot să apară prin supradozare şi se manifestă prin vomă, vezicule pe mucoasa bucală, abdominală, purgaţii violente şi posibil diaree sanguinolentă.

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.