Osul iepurelui (Ononis spinosa) este o specie care vegetează în fâneţe, păşuni aride, mărăcinişuri, în locuri nisipoase, de la câmpie până în regiunile subalpine. Este destul o plantă rar întâlnită  în flora ţării.

DESCRIERE BOTANICĂ

• Osul iepurelui este un subarbust, peren, spinos;
• Are un rizom continuat cu o rădăcină flexibilă, lungă de 30-70 cm;
• Tulpina este ramificată, lemnificată la bază, păroasă, cu înălţimea de 30-70 cm, foarte spinoasă;
• Ramurele sunt prevăzute cu spini rigizi, din care unul este terminal, iar 2-3 laterali;
• Frunzele superioare sunt simple iar cele inferioare trifoliate, cu foliole ovale, dinţate pe margine;
• Florile sunt papilonate de culoare roz cu dungi închise, dispuse către vârf (inflorire, iunie-iulie);
• Fructul este o păstaie păroasă, mică cu 1-2 seminţe;

PRODUSUL MEDICINAL

• Rădăcina (Ononidis radix)

CUM SE RECOLTEAZĂ?

• Rădăcina se recoltează primăvara (martie, aprilie) sau toamna (septembrie, octombrie);
• Rădăcinile se scot din pământ, se taie coletul şi se replantează pentru refacerea plantei;
• Rădăcinile se curăţă de pământ, se spală într-un jet de apă și se taie bucăţi de 20-25 cm;
• Se despică în lungime sau se taie rondele de 1-2 mm;
• Se usucă la soare în strat subţire, întorcându-se din când în când sau în curenţi de aer;

CARE SUNT COMPUȘII SĂI BIOLOGIC ACTIVI?

• Osul iepurelui conţine izoflavone (ononina), triterpene (onokol sau onocerina), steroli (sitosterolul), tanin, ulei volatil (trans-anetol, carvonă, mentol);
• Studii recente au evidenţiat prezenţa saponinelor care au o acţiune diuretică;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

• Osul iepurelui are o acţiune diuretică, acţiune datorată sinergismului dintre saponozide, flavonoide, terpene şi fracţiunilor volatile;
• Este un diuretic foarte bun care favorizează eliminarea calculilor renali şi facilitează eliminarea clorurilor;
• Osul iepurelui manifestă totodată și o acțiune antiseptică urinar, colagogă, antireumatică şi actionează pozitiv asupra schimburilor metabolice;
• Osul iepurelui are proprietatea de a diminua tensiunea arterială;
• După unii cecetători, are și o acţiune asupra corticosuprarenalei, afirmaţie bazată pe efectele benefice în artritele cronice, în stări alergice și eczeme;

MOD DE UTILIZARE

Intern

• Rădăcina de osul iepurelui este utilizată ca diuretic în afecţiunile inflarnatorii ale tractului urinar;
• Rădăcina poate fi utilizată și pentru prevenirea formării calculilor renali şi eliminarea celor existenţi;
• Medicina tradiţională recomandă acest produs şi în tratamentul afecţiunilor reumatice, gută şi dermatitelor cronice;
• Osul iepurelui este utilizat și pentru insuficienţă cardiacă, reterenţie urinară, edeme renale și cistită;
• Este un remediu potrivit și pentru eczeme și alergii;
• Osul iepurelui poate fi utilizat și ca adjuvant în afecţiuni metabolice (obezitate, azotemie, uremie), spondilită;

CUM SE ADMINISTEAZĂ? 

Decoct (din rădăcină)

• Se adaugă 4 linguri rădăcină plantă la 1 litru de apă;
• Se fierbe 30 minute la foc mic;
• Se bea fracţionat pe parcursul zilei;

 Decoct2 (din rădăcină)

• Se adaugă 4 linguriţe rase la 1 litru apă rece;
• Se fierbe 30 minute;
• Se bea fracţionat pe parcursul unei zile;

Decoct3 (din frunze)

• Se adaugă 3 linguriţe de frunze uscate şi mărunţite la 250m1 apă;
• Se fierbe 10 minute;
• Se beau 2-3 căni pe zi, pe stomacul gol;

Macerat la rece (din rădăcină)

• Se adaugă o linguriţă rădăcină mărunţită la 250m1 apă;
• Se pune la macerat 12 ore, Se beau 2-3 căni pe zi;

Tinctură (din rădăcină)

• Se pun 20% rădăcină cu alcool de 70^{° ;}
• Se iau 10-15 picături pe zi;

EFECTE SECUNDARE

• Prin administrarea prelungită a decoctului de osul iepurelui se observă o diminuare a intensităţii acţiunii diuretice;

COMBINAȚII

• Nu se cunosc;

INTERACȚIUNI

• Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

• Nu se cunosc;

TOXICITATE

• Nu se cunosc efecte toxice;

BIBLIOGRAFIE:

1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești
8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești
9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași
10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.