Salcamul japonez: Beneficii, Proprietati Terapeutice si Mod de Utilizare

Publicat in Plante medicinale 3 septembrie 2020

Sacamul japonez (Sophora japonica) este un arbore originar din China, Coreea şi Japonia. sSe cultivă prin parcuri şi pe marginea şoselelor.

DESCRIEREA BOTANICĂ

  • Arbore ce poate atinge inălţimea de 20-30 m;
  • Tulpina scurtă cu scoarţa netedă de un verde închis, mai târziu cenuşiu-gălbuie eu un ritidom adânc brăzdat, longitudinal; coroana rotundă şi deasă cu ramuri divergente lipsite de spini; Frunze, asemănătoare celor de salcâm, impari-penat­cornpuse, de 15-25 cm cu 7-11 foliole mai mici, ovate şi ascuţite la vârf verde închis şi lucioase pe faţă şi ascuţite la vârf;
  • Florile albe-gălbui, mai mici decât cele de salcâm, grupate în panicule erecte, de 15-30 cm, plăcuţ mirositoare (Infloreşte în lunile iulie-august);
  • Fructele sunt păstăi, prezentând ştrangulaţii între seminţe;

PRODUSUL MEDICINAL

  • Bobocii florali (Sophorae imaturi flos);
  • Frunzele (Sophorae folium);
  • Fructele (Sophorae fructus);

CUM SE RECOLTEAZĂ?

  • Bobocii florali se recoltează la începutul formării lor (iulie);
  • Se taie intâi inflorescenţele apoi se desprind bobocii;
  • Se usucă la soare sau în poduri acoperite cu tablă şi şoproane.

CARE SUNT COMPUȘII BIOLOGIC ACTIVI?

  • Salcamul japonez conţine derivaţi flavonici (rutin, rutinozida quercetolului, 3-ramnoglucozida quercetolului; quercetol), glicozide ale betulinolului şi soforadiolului (alcoli triterpenici pentaciclici), dizaharida soforoză (2-O-B-D-glucopiranozil-D-glucoza) izolată şi din fructele speciei, mucilagii, pectine;
  • Rutozida din bobocii florali poate atinge concentraţia de 15-30%;
  • Rutozida se mai găseşte şi în pericarpul fructelor 4-11%, seminţele 0,5-2%, frunzele tinere 5-6%;
  • Seminţele mai conțin genistein, tectorigenin, tectoridin ş.a. Din seminţele de Sophora japonica s-a izolat o lectină care este o glicoproteină;

CARE SUNT PROPRIETĂȚILE SALE TERAPEUTICE?

  • Florile şi bobocii florali au acţiune anticolesterolemică, antiinflamatoare, hemostatică, antispasmodică, diuretică, emetică, emolientă, febrifugâ, hipotensivă, abortivă, antibacteriană, purgativă, stiptică și tonică;
  • Rutozida are aceleaşi proprietăţi ca şi vitamina P, măreşte rezistenţa vaselor capilare şi diminuează permeabilitatea lor, prin aceasta are un rol deosebit în metabolismul hidric şi ionic; de asemenea rutina intervine în procesele redox din organism şi in metabolismul glucidic; are rol protector pentru vitamina C (vitamina C favorizează acţiunea rutinei);
  • Rutozida inhibă activitatea hialuronidazei, prin etanşeizarea peretelui vascular, prin îndesirea fibrelor proteice ale acestuia;
  • Salcamul japonez manifestă și o acţiune antiinflamatoare şi previne apariţia edemelor în afecţiunile venoase, prin inactivarea radicalilor liberi de oxigen, prin inhibarea agregării trombocitelor şi eritrocitelor, prin blocarea a ciclooxigenazei, cât şi a lipoxigenazei implicate în metabolismul prostaglandinic;
  • Permeabilitatea crescută a capilarelor (care este datorată degradării învelişului de colagen, presiunii crescute şi modificărilor de endoteliu capilar), determină apariţia edemelor;
  • Rutozida şi quercetolul (prezente de altfel în toate legumele şi fructele colorate în verde, galben, galben-portocaliu) sunt eficiente în tratamentul unor afecţiuni inflamatorii intestinale cronice (boala Crohn, colită ulcerativă). Rutozida are de asemenea acţiune spasmolitică, anticonvulsivantă şi hipocolesterolemiantă;
  • Rutinul este un valoros agent hipotensiv;
  • Cvercetolul, are de asemenea acţiune capilaro-protectoare, creşte volumul sistolic şi dilată vasele coronariene;
  • Păstăile cu seminţe au acţiune abortivă. Seminţele au acţiune emetică şi hemostatică, utlizându-se în tratamentul hemoroizilor, hematuriei, sângerări uterine, constipaţie, senzaţii de sufocare, ameţeală, iritaţia ochilor, durere de cap şi hipertensiune. Frunzele, au acţiune laxativă si antispasmodică. Ele sunt utilizate în tratamentul epilepsiei şi convulsiilor;

MOD DE UTILIZARE

  • Bobocii florali de salcâm japonez se folosesc la prepararea rutinei (industrial) care se administrează oral sau parenteral;
  • Rutozida și derivaţii săi se utilizează în edeme cardiace, insuficienţă hepatică, în hemoragiile datorate fragilităţii capilarelor (boala Barlow, difterie, scarlatină, tumori care sângerează, ş.a.);
  • Totodată se mai foloseşte şi în oftalmologie ca adjuvant în hemoragia retiniană, purpură acută şi cronică, hemoptizie, glaucom, retinopatie diabetică, insuficienţă venoasă (varice, tromboflebită), hemoroizi.;
  • Se administrează ca adjuvant în prevenirea eventualelor accidente vasculare, hipertensiune arterială, ateroscleroză și diabet;
  • Bobocii, florile şi păstăile se utilizează în tratamentul diverselor dureri, inclusiv a hemoragiilor interne, insuficienţă circulatorie periferică, paraziţi intestinali;
  • Frunzele tinere şi florile se pot utiliza sub formă de ceai;
  • Decoctul din seminţe se poate utiliza în tratamentul hemoroizilor, afecţiunilor oculare şi dermice;

CUM SE ADMINISTREAZĂ?

Infuzie (din flori)

  • O lingură de flori la 250 ml de apă;
  • Se infuzează cca. 15-20 de minute;
  • Se beau 3 căni pe zi;

Macerat (din flori)

  • Se  macerează la rece din flori ţinute două-trei zile în miere de albine;
  • Se iau câte trei-cinci linguriţe pe zi;

Tinctură (din flori)

  • 1:5 în alcool de 70°;
  • Se macerează timp de 10-14 zile;
  • Se administreazăă câte 10-20 de picături pe zi;

EFECTE SECUNDARE

  • Nu se cunosc;

COMBINAȚII

  • Nu se cunosc;

CONTRAINDICAŢII ŞI PRECAUŢII

  • Salcamul japonez se va utiliza cu precauţie, deoarece are o serie de efecte toxice;
  • Nu se utilizează în timpul sarcinii;

TOXICITATE:

  • Salcâmul japonez poate fi relativ toxic.

BIBLIOGRAFIE:

  1. BOJOR O., POPESCU O., 2001: Fitoterapie tradițională și modernă, Ed. Fiat Lux, București,
  2. BORZA AL. 1969: Dicționar etnobotanic, Ed. Adademiei R. S. România
  3. BUTURĂ V., 1979: Enciclopedie de etnobotanică românească, Ed. Științifică și Enciclopedică, București,
  4. CIOCÎRLAN V., 2001: Flora ilustrată a României. I-II. Ed. Ceres,
  5. DUKE J., 1997: The Green pharmacy, The Ultimate Compendium of Natural Remedies from the World`s Foremost Authority on Healing Herbs, ed. Rodale Press,  
  6. PÂRVU C., 2000: Universul plantelor, Ed. Enciclopedică, Bucerești,
  7. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2003: Mic tratat de fitomedicină, Ed. World Galaxy, Ploiești,
  8. SCARLAT M.A., TOHĂNEANU M., 2009: Bazele fitoterapiei, Ed. World Galaxy, Ploiești,
  9. STĂNESCU U., MIRON A., HĂNCEANU M., APROTOSOAIE C., 2002: Bazele farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, Vol. I, II și III, Editura G. T. Popa, Iași,
  10. TSAY H.S., SHYUR L.F., AGRAWAL D.C., WU Y.-C., WANG S.-Y. 2016: (Eds.)Medicinal plants – Recent advances in research and development, Springer.

Comentează

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *