Lichenul de piatra (Cetraria islandica) este o specie care creşte în zonele alpine, pe stânci greu accesibile şi platouri înalte, expuse vânturilor, uneori în jnepenişuri, turbării, pe suporturi sărace şi acide, pe arbori, ziduri, din nordul Europei, Siberia, America de Nord. Poate ajunge până la altitudinea de 2600 m. În România creşte în masivele muntoase […]
Iedera (Hedera helix) este o specie originară din centrul, vestul şi sudul Europei. Vegetează în condiţii de umbră şi umiditate crescută, pe stânci, pe ziduri, pe soluri calcaroase bogate în humus, în păduri de, stejar, fag, răşinoase, zăvoaie și stâncării. Se cultivă ca plantă ornamentală.
Saponarita (Saponaria Officinalis) este o specie întâlnită în flora spontană în locuri nisipoase, de-a lungul apelor curgătoare, pe marginea drumurilor, pe lângă garduri, în zona de şes sau de deal. Uneori se cultivă în grădini ca plantă ornamentală.
Toporasii (Viola odorata) Creşte în păduri de foioase, zăvoaie, tufărişuri, prin poieni, în special în regiunile deluroase sau de câmpie.
Iarba mare (Inula helenium) este o specie originară din sud-estul Europei şi vestul Asiei, dezvoltându-se în toate regiunile temperate. Creşte spontan, prin fânetele umede alpine, la marginea pădurilor, de-a lungul apelor curgătoare, zăvoaie, lunci, livezi, vii, din regiunea de şes și deal până în cea montană inferioară.
Ciubotica cucului (Primula veris) se întâlnește în Europa şi Asia de vest. Creşte în flora spontană prin fâneţe si păşuni insorite, prin pajişti, poieni, luminişuri de pădure, margini de pădure, livezi, lunci, fâneţe, de la zona de deal până la zona montană. Este şi plantă de cultură.
Eucaliptul (Eucalyptus globuls) este o specie originară din Australia şi Tasmania. Este cultivată în zonele tropicale, subtropicale şi temperate (Algeria, Spania, Portugalia, sudul Franţei şi Rusia).
Isopul (Hyssopus officinalis) este o specie de origine mediteraneană. Creşte îndeosebi pe solurile calcaroase.
Podbalul (Tussilago farfara) este o specie raspandită în Europa și nordul Asiei. Crește frecvent pe coaste râpoase, pe malurile abrupte ale râurilor, în locuri erodate, mai ales în zona de deal și de munte, pe soluri argiloase și lutoase.
Catina alba (Hippophae rhamnoides) este răspândită în regiunea de deal, pe văile versanţilor meridionali şi orientali ai Carpaţilor din Muntenia şi Moldova. În Muntenia coboară de-a lungul văilor până la Dunăre. Un centru insular de cătină se găseşte şi în Delta Dunării.